Duhul pădurii de Anton Pavlovici Cehov

Duhul Pădurii reprezintă un caz singular în cadrul dramaturgiei cehoviene, transformându-se din ceea ce ar fi putut fi un eşec oarecare, destinat uitării şi notelor de subsol ale vreunui scorţos almanah literar, într-una dintre marile capodopere ale literaturii universale – Unchiul Vanea (Scene din viaţa la ţară).

Publicată în 1897 (deşi (re)scrisă, se pare, încă din 1890), această creaţie cehoviană majoră este, de fapt, rezultatul unei operaţii literare de extirpare a unor tumori maligne, provocate de falsitate şi insinceritate artistică, ale textului apărut opt ani mai devreme.

Duhul Pădurii a fost rescris de Cehov, cu o precizie incredibilă a păstrării detaliului şi cu o voluptate asemănătoare de deconstruire şi reclădire a întregului, cu structuri vechi mulate pe gânduri noi sau, mai degrabă, autentice. Asta deoarece, în varianta revizuită, din 1897, el renunţă la eroi de mucava şi se îndreaptă, cu aceeaşi tandră cruzime, spre oameni.

În viata reală, oamenii nu se omoară, nu se spânzură, nu-şi fac declaraţii de dragoste la tot pasul. Mănâncă, beau, pierd vremea şi spun prostii. Asta trebuie să arătăm pe scenă, pentru că asta se întâmplă în realitate. (A.P. Cehov)




Asculta piesa la Radio Crocodilu Mac-Mac sau online chiar aici:

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns