Nunta lui Figaro de Pierre Augustin Caron de Beaumarchais

Acţiunea se petrece la Sevilla în secolul XVIII.

ACTUL I.

Într-o cameră din palatul contelui Almaviva (bas-bariton) valetul acestuia, Figaro (bariton), măsoară încăperea în lung şi în lat pentru a reaşeza mobila în timp ce Susanna (soprană), camerista contesei, şi viitoarea lui soţie pregăteşte ultimele accesorii ale rochiei de nuntă (duet). Aflând că această cameră îi este destinată după căsătorie, Susanna îi dezvăluie lui Figaro pericolele vecinătăţii cu apartamentele contelui care, insistent, îi tot face declaraţii de dragoste (duet).

Indignat Figaro este hotărât să răstoarne planurile stăpânului. După plecarea Susannei, intră doctorul Bartolo (bas), fostul tutore al Rosinei, acum contesă şi Marcelina, o menajeră mai în vârstă (mezzo-soprană) care, invocând o datorie pe care Figaro nu i-a plătit-o la timp, vrea să-l oblige pe acesta ca, în virtutea înţelegerii avute, să o ia de soţie. Susanna aude şi îşi bate joc de pretenţiile bătrânei şi caraghioasei femei. În schimb Bartolo, pentru a se răzbuna pe Figaro care l-a împiedicat să o ia el pe Rosina de soţie, îi promite ajutorul. Pajul Cherubino (mezzo-soprană) e un tânăr nesăbuit care, din cauza tinereţii şi înflăcărării sale, intră în cele mai neplăcute situaţii. Surprins în camera verişoarei sale Barbarina (soprană), Cherubino se justifică spunând că venise să o roage pe Susanna să-i obţină iertarea fetei. Profitând de ocazie, îi face şi cameristei o declaraţie de dragoste (duet).

Paşii Contelui care se apropie îl obligă să se ascundă. Contele o exasperează din nou pe Susanna cu declaraţiile lui. Sosirea profesorului de muzică Basilio (tenor), îl sileşte pe Conte să se ascundă. Din cuvintele lui Don Basilio reiese că pajul Cherubino ar fi îndrăgostit chiar de Rosina, soţia contelui Almaviva. Furios, Contele iese din ascunzătoare. Pajul este şi el descoperit, iar Almaviva hotărăşte ca, drept pedeapsă, să-l trimită la unul dintre regimentele sale, pe câmpul de luptă, îndepărtându-l astfel atât de Susanna, cât şi de Contesă. Vesel, glumind, Figaro face o descriere înspăimântătoare a vieţii care îl aşteaptă pe Cherubino, după ce acesta va fi îmbrăcat uniforma de soldat (cavatină). Profitând de neclaritatea situaţiei, Contele amână nunta lui Figaro cu Susanna.
ACTUL II.

În camera ei Rosina este convinsă că a pierdut dragostea Contelui (arie). Susanna şi Figaro plănuiesc, cu aprobarea Contesei, să-i joace o festă Contelui drept răzbunare că nunta le-a fost amânată. Susanna îi va scrie Contelui o scrisoare cerându-i o întâlnire la care însă va merge Cherubino deghizat în hainele cameristei. Tânărul paj soseşte şi, îndrăgostit, îi cântă Contesei o serenadă (arie). Dar se aude vocea Contelui. Cuprinse de panică, Susanna şi Contesa nu ştiu ce să facă. Susanna iese în grabă, iar Contesa îl închide pe Cherubino într-o încăpere alăturată.

Câteva zgomote suspecte ca şi refuzul Contesei de a deschide uşa către această cameră trezesc bănuielile Contelui. Însoţit de soţia sa, el pleacă să aducă uneltele necesare pentru ca uşa să fie spartă. În lipsa lor, Susanna îi dă drumul lui Cherubino care sare pe fereastră, şi îi ia locul. Găsind-o în cameră, surpriza contelui este mare. Doar grădinarul Antonio complică lucrurile venind să se plângă că cineva, care a sărit pe geamul de la camera Contesei, i-a stricat câteva răsaduri de flori. Figaro ia vina asupra lui, dar Contele nu pare prea convins. Intervenţia grupului alcătuit din Marcelina, Bartolo şi Basilio amână din nou nunta celor doi tineri.
ACTUL III.

Fără ştirea lui Figaro, dar la insistenţele Contesei, Susanna îi scrie Contelui un bilet chemându-l la o întâlnire în grădină, pe înserat (duet). Rosina este hotărâtă să se ducă de astă dată ea însăşi la această întâlnire îmbrăcată în rochia cameristei. În urma unor discuţii Marcelina descoperă că Figaro este fiul ei şi al doctorului Bartolo, copilul furat încă din leagăn. În cele din urmă Contele este obligat să accepte căsătoria valetului său cu Susanna. În timpul oficierii căsătoriei Susanna îi strecoară biletul.
ACTUL IV.

În grădină, la lumina razelor de lună, Barbarina caută acul cu care fusese sigilat biletul Susannei, sigiliu pe care Contele o rugase să-l înapoieze cameristei, ca semn al acordului său (arie). Figaro o surprinde şi află încurcata poveste a acului. Crezându-se înşelat chiar la începutul căsătoriei sale, Figaro se lasă pradă furiei împotriva tuturor femeilor din lume (arie). În întunericul nopţii apar două umbre. Sunt Contesa şi Susanna care şi-au schimbat rochiile. Rămasă singură, Susanna dă glas dragostei sale curate pentru Figaro (arie).

Încurcăturile se ţin lanţ: Cherubino o ia pe Susanna drept Contesa şi îi declară insistent dragostea lui. Contele face şi el declaraţii pretinsei Susanna care este de fapt propria-i soţie. Doar Figaro, perspicace, îşi recunoaşte iubita datorită glasului şi amândoi urmăresc amuzaţi farsa. În final, Contele este nevoit să ceară iertare în faţa tuturor pentru frivolitatea lui. Figaro şi Susanna îşi redobândesc încrederea şi fericirea.




Ascultă piesa la Radio Crocodilu Mac-Mac sau online chiar aici:

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns