Biografia lui Cesare Pavese

Cesare Pavese (Santo Stefano Belbo, 9 septembrie 1908 – Torino, 27 august 1950) a fost un scriitor, poet, critic literar și traducător italian. Este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori italieni ai secolului XX.

Destinul si traditia unei intregi civilizatii literare, de dupa al doilea razboi mondial, par a se regasi in personalitatea morala si arta celui care a fost Cesare Pavese. Complexitatea, formularile si mai ales viata sa au determinat, ca in jurul lui, sa se construiasca de timpuriu un adevarat mit Pavese, cu largi reverberatii in cultura italiana si nu numai.

Dar ceea ce-l distinge pe Pavese este sinceritatea suferintei si astfel Cesare Pavese nu are nevoie de vreo justificare in fata posteritatii, ci numai de o intelegere istorica, unde autenticitatea devine cuvantul de ordine. Dar, pe alt plan, Pavese ne apare mereu ca un copil jignit, neajutorat, mare si stangaci, asa cum il vedem, strambandu-se, intr-o poza la decernarea premiului Strega in 1950.

Se naste la 9 septembrie 1908 in apropiere de Torino, unde tatal sau era functionar la Tribunal, iar mama provenea dintr-o familie de comercianti bogati. Tatal ii moare de timpuriu iar grija pentru cresterea lui Pavese si a surorii sale Maria ii revine mamei, o femeie activa si severa.

Intre 1923-1926 face studii clasice la liceul Massimo d’Azzeglio, sub indrumarea profesorului Monti, un intelectual antifascist. Din aceasta perioada dateaza si primele sale incercari literare in proza. Urmeaza studiile la Universitatea din Torino, cand si traduce Moby Dick de Melville in limba italiana.

De asemenea, lucreaza la teza sa de doctorat dedicata poeziei lui Whitman, dar in 1929 teza ii este respinsa deoarece semnase impreuna cu niste colegi o scrisoare de sustinere a lui B. Croce, ce condamna Concordatul de la Laterano, prin care Vaticanul se alia cu dictatura lui Mussolini.

In iunie 1930 reuseste sa-si sustina teza de doctorat, apreciata elogios, dar la putin timp ii moare mama, moment care-l marcheaza profund.In 1935 este arestat pentru ca denuntase regimul Mussolini si condamnat, impreuna cu trei prieteni, la trei ani de domiciliu fortat. Momentul era decisiv in evolutia lui Pavese deoarece atunci se hotaraste sa tina un jurnal intim Mestiere di vivere (Meseria de a trai), publicat postum.

Eliberat in 1936 intra in depresie si vrea sa se sinucida, fiind vorba despre o a doua tentativa, dupa prima de la 18 ani. In acest timp i se publica primele versuri in volumul Lavorare stanca iar in 1936-1938 scrie povestiri reunite sub titlul Notte de fiesta. Face traduceri in italiana din Sinclar Lewis, Sh. Anderson, John dos Possos, Charles Dickens, William Faulkner, Daniel Dafoe, John Steinbeck etc.

Alte romane publicate:  Il Carcere (1939), La spiaggia (1941), La tenda (1940), Feria d’agosto (1944), La terra e la morte (1945), La Cassa in collina (1948), Il diavolo sulle colline (1948), La luna e i falo (1949 / scris in 10 saptamani!)  Verra la Morte e avra i tuoi occhi (volum de versuri publicat postum in 1951) etc.

In 1950 i se decerneaza premiul Strega.  De notat ca, dupa al doilea razboi mondial, Pavese devenea membru al Partidului Comunist Italian.

La 27 august 1950 se sinucide, prin supradoza de medicamente, intr-o camera sordida a unui hotel de langa gara din Torino, lasand urmatoarea insemnare pe una dintre copertile unei carti scrise de el:

„Ii  iert pe toti si toti sa ma ierte. E bine asa? Si va rog, fara prea multa galagie!”

Cu noua zile inainte facuse ultimele insemnari in jurnalul sau:

„E nevoie de smerenie, nu de orgoliu. Toate acestea ma obosesc. Nici un cuvant. Un gest. Nu voi mai scrie…”.

In fapt, intr-un jurnal a nu mai scrie si a te sinucide coincid in mod necesar. In 1952 i se publica jurnalul ceea ce duce la amplificarea mitului creat in jurul sau.

La Cesare Pavese literatura se naste intr-o simbioza cu biografia, cu meditatia asupra propriei anormalitati, ca rezultat al unei intense experiente si examinari interioare, ceea ce-l face unul dintre cei mai reprezentativi scriitori si poeti ai secolului XX.

Dar ceea ce impresioneza cel mai mult la Paseve este poate jurnalul sau intim, prin care el isi merita supranumele de artist-maestru, poate ultimul al culturii europene…

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.