Biografie: Adrian Pintea

Desavarsit actor român de teatru si film, pe numele real Adrian Virgil Pintea, celebrul „Iancu Jianu zapciul, Iancu Jianu haiducul”, regizat de regretatul Dinu Cocea in 1980 si 1981, din filmul dedicat acestui mare erou ardelean al Romaniei , s-a nascut pe 9 octombrie 1954 in Beius.

Si-a petrecut copilaria in Beius / Oradea alaturi de familia sa, tatal ofiter de armata regala, mama sa pe care o venera si sora sa Rodica Austin stabilita de 25 de ani in Anglia, familie, din pacate astazi dezmembrata si ahtiata dupa averea „eventuala” a acestui mare actor roman.

” Adrian a fost o minune de copil: foarte frumos, sensibil, afectuos – mai ales fata de mama sa. Era extrem de generos – îsi dadea cu drag ultima jucarie oricarui copil ar fi dorit-o, statea aplecat ore întregi peste o coala de hârtie si renunta doar când desenul prindea viata. Tata, care l-a învatat sa cânte la vioara, i-a trezit în asemenea masura pasiunea pentru muzica, încât era de neconceput sa nu devina un muzician stralucit. Dupa ce a citit toate cartile pentru copii din biblioteca, a început sa scrie cartile lui. La scurt timp, personaje istorice reale si imaginare au invadat cartierul si apoi orasul: Mihai Viteazul, Robin Hood, Decebal, indieni, cowboys, ofiteri, Sherlock Holmes, împarati si cersetori au fost interpretati cu atâta convingere”

(Rodica Austin)

A fost un copil înzestrat peste masura! Cu afinitati spre arta in general se inscrie si a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale” din Bucuresti la clasa profesorului Petre Vasilescu în 1979.

Angajat al Teatrului „Nottara” din Bucuresti, inegalabilul Adrian Pintea a cucerit mereu publicul si întotdeauna a stârnit ropote de aplauze cu interpretarile sale ramase de neuitat din teatru – Oedip / 1977, Romeo / 1978, Ahile /Ifigenia / 1981, Henric al lV-lea / 1990 etc. si a fost remarcat de regizori celebri si distribuit in film.

De la „baiatul cu pasarea ” din filmul de debut ” Mania”/ 1977, la George din ” Intre oglinzi paralele” realizat de Mircea Veroiu, de la interpretarea din ” Falansterul ” realizat de Savel Schiopu la Zeno din ” Lumini si umbre „, de la Reparatorul de piane din ” Adela” la Iancu de Hunedoara din ” Vlad” / 2003 etc el a ramas in memoria cinefililor ca unicul si inegalabilul interpret al lui IANCU JIANU.

Tacerile, sensibilitatea si realismul interpretarilor sale în roluri de teatru sau de film îl faceau adulat de public, pentru ca ochii si puterea privirii lui au avut puterea sa transmita mai multa emotie decât orice cuvânt rostit.

La vremea debutului sau, în 1980, Adrian Pintea a trait o frumoasa poveste de dragoste, cu multe „ingrediente neplacute” aparute in presa vremii, cu actrita Irina Petrescu o celebra actrita dar mult mai in varsta. Dupa separarea de aceasta, a urmat o perioada zbuciumata pentru actor, dar în viata sa a aparut o femeie care, dintr-o mare dragoste pentru el, a renuntat la familia sa – era casatorita cu directorul de imagine din TVR, Mihai Mârtu, si avea o fetita, Ana. Silvia Mihaela, de profesie arhitect, a fost fiinta care, cu discretie si cu o rabdare iesita din comun, l-a ajutat pe marele actor sa depaseasca momentele mai grele din viata sa. Cei doi s-au casatorit în anul 1984.

Spre sfârsitul anilor `80, Adrian Pintea a devenit asistent universitar la Institutul de Arta Teatrala si cinematografica „I.L.Caragiale”, la clasa Olgai Tudorache si, dupa iesirea acesteia la pensie, a devenit titular pe postul de profesor universitar. A fost adorat de studentii sai, carora le era, deopotriva, pedagog si prieten, critic si admirator…

În 1990 începe sa predea actorie la acelasi institut, devenit între timp Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale”.

Si ca profesor, Adrian Pintea, cu amestecul sau inconfundabil de timiditate, emotie si gratie artistica, a stârnit adevarate pasiuni printre discipolele sale. În anul 1993, Laura Jianu, o studenta la clasa lui Alexandru Repan, se îndragosteste nebuneste de el si, de dragul lui, face eforturi pentru a-i fi mereu mai aproape. Laura a dat doi ani într-un an si a trecut la clasa Olgai Tudorache, pentru a-i fi mai aproape iubitului ei, asistentul Adrian Pintea. Din pacate, iubirea lor s-a încheiat destul de brutal dupa ce Laura a absolvit facultatea. Ea s-a maritat si a plecat în Anglia. Dar, din nefericire, si relatia sufleteasca dintre Adrian si sotia sa, Silvia Mihaela, se rupsese iremediabil. Cei doi au divortat…

Adrian Pintea o intalneste insa pe Lavinia Tatomir. El actor celebru, ea o adolescenta cu puteri paranormale. El avea 43 de ani, ea 16. El ardelean, ea olteanca. Ea vindecatoarea, el pacientul… Lavinia era fiica medicului actorilor Teatrului National din Craiova.

Diferenta de vârsta dintre cei doi, care s-au casatorit , era de 26 de ani.
Adolescentei i se parea „necuviincios” sa-l priveasca pe „domnul Pintea” ca pe un barbat; nu indraznea nici sa viseze. Anii au trecut, legatura s-a pastrat si intr-o noapte de toamna, Lavinia a primit un telefon in care „idealul ei masculin” (de atunci si de-acum) o cerea de nevasta, pe ea, „copilul”. N-a mai dormit pana dimineata, iar a doua zi si-a anuntat familia. Tatal ei a crezut ca a facut cineva glume, asa ca Adrian a trebuit sa se prezinte cu flori si sa-si ceara „miresuca” (asa cum o alinta si acum) in cadru oficial.
Pe 25 decembrie, in acelasi an 2OOO, Lavinia Tatomir, proaspata studenta la Medicina, a devenit doamna Pintea.

Inca ii vorbea cu dumneavoastra. Atunci a inceput „naveta romantica” Bucuresti-Craiova. Nunta au facut-o in vara, intr-o biserica catolica, dupa religia lui Adrian. Oricum Dumnezeu e unul singur. Dupa terminarea primului ei an de facultate, s-au mutat la Bucuresti. În 2002 obtine titlul de Doctor în domeniul Teatru, cu lucrarea Hamlet sau actorul lucid, lucrare ce va lua si forma unei carti la editura ALL.

În 2004 absolva Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale”, sectia Regie Film, la clasa Elisabeta Bostan. Nu a avut copii dar i-si adora nepoatele Catherine, Louisa si Annabel. Adrian se pregatea pentru premiera piesei „Hamlet” (rolul „vietii lui”, solicitant si prin durata de 4 ore si jumatate si prin gradul de dificultate) pe scena craioveana. Epuizat probabil de repetitii, a ramas fara voce cu cateva zile inainte de spectacol. In disperare de cauza, s-a gandit sa apeleze la o metoda neconventionala si cum Lavinia era deja un fenomen datorita harului ei, i-a trecut pragul. A fost, asa cum spune ea, o „intalnire karmica”.

Adrian Pintea a încetat din viata în dupã-amiaza zilei de vineri 8 iunie 2007, la Spitalul Clinic Fundeni, unde a fost internat în stare gravã cu cirozã hepatica foarte avansatã. Actorul s-a prezentat de urgentã la spitalul Fundeni, unde medicii au descoperit cã starea lui de sanatate era grav afectata pe fondul unei ciroze foarte avansate, provocatã de virusul B.(complications from cirrhosis, pulmonary and kidney hypertension)
Sotia sa, bioenergeticianul Lavinia Tatomir Pintea a stat alaturi de marele actor Adrian Pintea la spital pana în ultimele momente. Ceremonia de înmormântare a avut loc la Cimitirul Bellu din Bucuresti pe 10 iunie 2007. Actorul de religie romano-catolic, practicant si mergand frecvent la Catedrala „Sf. Iosif”, cavaler al Ordinul Templierilor a fost insotit pe ultimul drum de familie, colegi si calul sau Duran.

„Sunt adeptul îmbatrânirii demne, frumoase, pe cât se poate mai plina de energie”’

declara Adrian Pintea intr-un tiraj al unei reviste de mare succes in Bucuresti si nu numai , dar soarta a vrut altfel si la numai 53 de ani cand era inca in box-office-ul si topurile de specialitate pentru interpretarile Cine / Tv : Alexandru Nichita din ” Daria iubirea mea „, King Phillip of Lockland din ” Gryphon ” / 2007realizat de Andrew Prowse si Pandit din ” Youth Without Youth ” realizat de marele cineast Francis Ford Coppola /2007, se retrage de pe scena vietii lasand un mare gol in inima celor ce i-au vazut interpretarile, l-au remarcat si adulat.

Adrian Pintea (aproximativ 1984).

Daca vreodata voi indrazni sa uit… Sa nu-mi dati voie sa uit!Trageti-ma de maneca zilei de lucru, smulgeti-mi tigara dintre degete , palmuiti-ma fara mila in fata teatrului Bulandra ,varati-mi ace inrosite in ceafa , zdrobiti-mi degetele in deschizatura spre ziua a usii, confiscati-mi hartia si creionul, stingeti-mi luminile de scena la apogeul celui mai orgolios monolog, alungati-ma dintre voi , orbiti-mi tristetea , durerea si iubirea , daca vreodata voi indrazni sa uit!

Plangeti-ma fals si de circumstanta , daca in timpul numarat al vietii mele de actor voi avea nerusinarea de a uita : ultima plimbare noaptea , pe sub pasaj , cu Toma Caragiu; schimbul de tigari proaste(ca pe front ) dintre mine si Cornel Coman; incalecatul zanatec alaturi de Mimi Petrut; rasfoitul fierbinte al ultimei carti de poezie a magului Emil Botta; repetitiile din cofetaria blajina a lui Fory Etterle; rasul barbatesc si imperial al chinuitului Amza; iubirea misterioasa, umbland pe lume invaluita in aburi de cafea turceasca a Elizei Petrachescu.Sa nu-mi dati voie sa uit ca atata carne din carnea sufletului meu de om e rupta din carnea sufletului lor fara seaman.Trageti-ma de cotul hainei mele peticita de actor, inca prea tanar si nepriceput, si zvarliti-mi in fata : n-ai stiut , n-ai vazut, n-ai inteles la timp cine iti punea atunci mana pe umar si iti spunea razand , o , razand colosal : – Du-te inainte, baiete,ca merita , pe cuvant ca merita !

N-am nevoie de piosenia respingatoare a bocitoareleor de profesie, ci doar de mandria ca sufletul meu este de pe acum bogat si ca nu-i va uita niciodata .

Piese de teatru radiofonic cu Adrian Pintea :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.