Biografie: Coca Andronescu

S-a nascut pe 03 07 1932 in Patarlagele, Buzau, si a murit in Bucuresti pe 05 08 1998 in plina glorie, datorata rolurilor sale dar, uitata din pacate , de public- un public avid de noi aparitii care nici macar nu au remarcat acest dramatic eveniment.

A absolvit Facultatea de Teatru la Cluj, în 1953, devenind apoi actriţă a Teatrului Naţional din Bucureşti.  si se remarca prin rolul episodic (O elevă) în „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, montare de referinţă a lui Sică Alexandrescu, din 1956.

În 1957 interpretează rolul Pyrrhei din „Ovidiu” de V. Alecsandri, la sfârşitul anului 1958, joacă în „Minunata pantofăreasă” de Federico García Lorca  făcând din rolul Pantofăresei o creaţie memorabilă, în compania lui Mihai Fotino, pentru ca în 1959, Sică Alexandrescu, să-i încredinţeze rolul Mirandolinei din „Hangiţa” de Goldoni ,creaţie de asemenea excepţională a actriţei.

Aceste creaţii au impus-o ca actriţă de comedie cu un simţ special al construcţiei şi al efectului artistic, temperamentală, seducătoare, spontană, uneori imprevizibilă. Coca Andronescu are o bogată filmografie, începând cu varianta TV a celebrului spectacol al lui Sică Alexandrescu, „Bădăranii” de Carlo Goldoni (1960), în care îi avea ca parteneri pe Marcel Anghelescu, Radu Beligan, George Calboreanu, Alexandru Giugaru, Constantin Rauţchi, Carmen Stănescu, Vasilica Tastaman, Grigore Vasiliu-Birlic, continuând cu „Titanic Vals” (în care interpreta rolul Sarmisegetuzei, 1964), „Balul de sâmbătă seara” (1968), „Zile de vară” (1968), „Aşteptarea” (1970), „Comedie fantastică” (1975), „Singurătatea florilor” (1975), „Serenadă pentru etajul XII” (1976), „Eu, tu şi Ovidiu” (1977), „Tufă de Veneţia” (1977), „Expresul de Buftea” (1978), „Alo, aterizează străbunica! ” (1981), „Cine iubeşte şi lasă” (1982), „Hangiţa” (1983, teatru TV), „Muşchetarii în vacanţă” (1984), „Masca de argint” (1985), „Cuibul de viespi” (după „Gaiţele de Al Kiriţescu), 1986), „În fiecare zi mi-e dor de tine” (1987), „Recital în grădina cu pitici” (1987), „Moartea unui artist” (1989).

Din pacate moartea a luat-o in plin succes si nu pot cita pe Aurel Storin :

„Sclipire de-o secundă, spirit neastâmpărat, această actriţă spumoasă ca o şampanie traversa scena într-o fluturare de voie bună. Ea contamina atmosfera din jur, stârnea parcă o stare specială de veselie şi de mişcare euforică a moleculelor de aer care-i înveleau cuvintele şi mişcarea…
Totul în jurul ei slujea într-un fel clipa de tainică minune a râsului spontan când noi toţi – oameni serioşi, cu mustăţi şi cu probleme – ne aflam, în întregime şi necondiţionat, la dispoziţia unei mari actriţe de comedie.
Poate ca ea nu lucra întotdeauna cu pastă subţire. Un personaj ca Tanţa – pe care l-a făcut celebru – îi cerea poate altceva. Şi nu pot să nu-mi aduc aminte că, în plină efervescenţă satirică, ea transmitea şi un fel de simpatie aproape stânjenitoare pentru personaj…
Şi poate că acest lucru se datora structurii speciale a umorului său, de un comic viu, firesc şi uman.
Am văzut-o şi în unele comedii clasice. Şi, în clipa când o admiram pe scenă, regretam enorm că s-au pierdut atât de multe piese ale lui Lope de Vega şi că s-au găsit atât de puţine ale lui Goldoni…
În fiecare dintre ele s-ar fi găsit un prilej de strălucire pentru Coca Andronescu…”

(„Cronica Română”)

Piese de teatru radiofonic cu Coca Andronescu:

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.