Biografie Constantin Istrati

Constantin I. Istrati a vazut lumina zilei in orasul Roman la 5 septembrie 1850. Ion Istrati, tatal sau, s-a nascut la Serbesti in tinutul Romanului. A fost copist la o cancelarie din Iasi, apoi paharnic si spatar. In 1848, se casatoreste cu Maria Capsa, mama lui Consatntin I. Istrati, o femeie de o rara distinctie sufleteasca.

A invatat la un pension din Iasi si vorbea bine franceza si germana. Ea a avut un rol important in formarea copiilor sai. In notele sale autobiografice, doctorul Istrati afirma ca a avut o copilarie fericita. Impreuna cu fratele sau Vasile cutreiera imprejurimile satului, deprinzandu-se sa iubeasca natura.

Constantin I. Istrati a urmat cursul primar la Scoala publica din Roman. A fost inscris la Pensionul Meltzer, unde a invatat germana si franceza. Dupa ciclul primar, a fost dus la Iasi, fiind primit ca elev intern la Academia Mihaileana, in urma unui examen.

Inca din clasele elementare, Istrati avea inclinatie catre studiul stiintelor naturale. Aceasta pasiune a fost intretinuta de lectura revistelor de popularizare „Isis sau Natura”, editata de doctorul Iuliu Barasch in 1862 la Bucuresti, sau „Icoana Lumei” publicata la Iasi de Gheorghe Asachi in 1865-1866.

In 1869, doctorul Carol Davila, directorul Scolii Nationale de Medicina si Farmacie din Bucuresti, face o vizita la Iasi, inclusiv la Academia Mihaileana. Renumitul medic bucurestean a intuit calitatile deosebite ale tanarului Istrati.

Parasind Iasul, Davila i-a inmanat lui Istrati o foaie de drum, cu care acesta a pornit spre Bucuresti la scurt timp. In 1870, C.I. Istrati a fost admis la Facultatea de medicina pe baza unui examen. Scoala Nationala de Medicina si Farmacie, al carei elev fusese si care si-a incetat activitatea in acelasi an, avusese un caracter militar. Devenind student, Istrati a ramas in cadrul serviciului militar al armatei, ceea ce-i asigura anumite avantaje materiale.

In 1871, obtine gradul de subchirurg militar. In aprilie 1872, in primii ani de studentie, devine asistent bugetar al laboratorului de chimie al facultatii, condus de Alfred Bernath-Lendway, om de stiinta cu temeinica pregatire de specialitate. Activitatea desfasurata in acest laborator a fost hotaratoare pentru formarea omului de stiinta Constantin I. Istrati.

Muncind ca asistent chimist, el nu si-a neglijat nici studiile medicale. In 1873, a trecut cu bine examenul de bacalaureat. In decembrie 1875, dupa ce, cu cateva luni in urma incetase sa lucreze la asistent la Laboratorul de chimie, Istrati s-a prezentat la concursul de intern al spitalelor.

Constantin I. Istrati si-a sustinut teza de doctorat in medicina la 20 iunie 1877, in fata unui juriu prezidat de I.Felix si compus din P.Protici, A.S. Marcovici, C.Davila si St.Capsa. La 28 martie 1885,  Istrati isi sustine teza de doctorat in chimie, la Paris, dupa trei ani de cercetari indrumate de profesorii Adolphe Wurtz si Charles Friedel.

A întemeiat şcoala de chimie organică de la Universitatea din Bucureşti, unde a fost profesor. A fost membru de onoare al mai multor societăţi ştiinţifice străine. A făcut cercetări asupra bogăţiilor naturale ale României (sare, petrol, chihlimbar, ozocherită, etc.). Studiind derivaţii halogenaţi ai benzenului, a descoperit o nouă clasă de coloranţi, pe care i-a numit franceine. Pentru această invenţie i s-a acordat Medalia de aur la Expoziţia Internaţională de la Paris, în 1889.

Este autorul unui „Curs elementar de chimie”, pentru elevii de liceu şi candidaţii la bacalaureat, apărut în 1891 şi tradus în limbile franceză şi spaniolă. Prin lucrarea „Studiul relativ la o nomenclatură generală în chimia organică” (1913) a adus contribuţii valoroase la fixarea nomenclaturii ştiinţifice. Ca reprezentant al materialismului ştiinţific-naturalist, Constantin I. Istrati a apărat concepţia despre unitatea materiei. El a combătut energitismul şi, în genere, idealismul fizic şi agnosticismul, generate de criza din fizică. Spre sfârşitul vieţii, concepţiile sale filozofice au suferit o schimbare majoră, trecând de la ateism la fideism. Istrati a desfăşurat o intensă activitate socială în domeniul medical, cultural şi ştiinţific. El a întemeiat „Societatea română de ştiinţe” (1890) şi „Asociaţia română pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor” (1902).

In anul 1889, Constantin I. Istrati si-a construit o casa de vara la Campina, „locuinta modesta, dar primitoare, inconjurata de o multime de brazi pe care-i sadise singur[…].

Viata la Campina era simpla, dar plina de farmec”, ne spun autorii biografiei lui C.I. Istrati, prof.dr. Ion Jianu si prof.univ.George Vasiliu.

” In casa primitoare a doctorului Istrati se intalneau cei mai de seama oameni ai vietii culturale si stiintifice din tara noastra : Petru Poni, G.Assaky, G.Titeica, Dimitrie Grecescu, Mina Minovici, Mrazec, Hepites, Saligny, Lazar Edeleanu, Delavrancea, N.Gane, N.Patrascu, Duiliu Zamfirescu si multi altii”,

aflam de la aceeasi autori. O veche prietenie il lega pe doctorul Istrati de Nicolae Grigorescu si B.P. Hasdeu, personalitati care deasemenea au trait la Campina.

Primul razboi mondial a dat un alt curs vietii doctorului Istrati, desfasurand in aceasta perioada o intensa activitate publicistica si oratorica, alaturi de Barbu Stefanescu Delavrancea, Nicolae Iorga si altii. In decembrie 1916, devine Ministru de Industrie si Comert. A iesit din guvern in iulie 1917, dupa care pleaca in Franta impreuna cu un grup de profesori universitari, pentru a intreprinde acolo o campanie de propaganda in favoarea tarii noastre.

La Paris, starea sanatatii sale s-a inrautatit, iar la 30 ianuarie 1918 s-a stins din viata, vegheat de membrii familiei.

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.