Biografie: Irina Petrescu

S-a născut pe 19 iunie 1941 în București și a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografiă, promoția 1963, la clasa profesorilor Ion Șahghian și David Esrig.

A fost remarcată într-o zi de regizorul Savel Stiopul care a venit la masa ei în restaurantul Continental si i-a cerut sa dea o probă pentru un film al său. Filmul nu s-a mai făcut, dar proba i-a fost arătată lui Liviu Ciulei, care căuta – și a găsit – o interpretă pentru rolul Ana, din „Valurile Dunării’.

Pe atunci avea doar 17 ani! Pentru Institut s-a pregătit tot cu Savel Stiopul, care a insistat să dea examen, și a intrat cu recitând versuri din Eminescu si o fabulă de Marcel Breslasu. Rolul din ” Rautaciosul adolescent”, al lui Gheorghe Vitanidis, i-a adus în 1968 premiul pentru Cea mai bună interpretare feminină la Festivalul de la Moscova, dar cel mai reușit film în care a jucat rămâne „Duminica la ora 6”, al lui Pintilie, un film memorabil și pentru jocul pe care-l face alături de acel James Dean autohton, cum a fost numit adesea Dan Nutu, stabilit de mulți ani în SUA.

Deși a interpretat roluri memorabile în cinematografie („Dincolo de pod” al lui Mircea Veroiu, „O lumină la etajul X”, în regia Malvinei Urşianu, „Hotel de lux” (1992) al lui Dan Piţa  și mai recent coproducția Israel-Germania-Franța „Misiunea directorului de resurse umane” (2010), a ales teatrul și era o fidelă actriță a Teatrului Bulandra din București.

” Eu m-am oprit definitiv la teatru și nu as schimba acest lucru, sigur și pentru că acum nu mai pot juca decât bunici, mătuși, pentru care nu există partituri în film. E foarte greu de acceptat compoziția după ce ai jucat ani și ani de zile ingenua, mai mult sau mai puțin frumoasă. Eu fac compoziție în teatru de mulți ani și mă bucur teribil, nu doresc să fiu o frumușica, o iubită, o logodnică, o suferindă din amor în teatru. În această meserie cred în buna-credință a actorului, în cinste, în neminciună. Îmi pare paradoxal.

Meseria noastră este a făcăturii, a minciunii, dar trebuie sa existe un adevăr, o credință, o sinceritate pe care publicul o caută și o cercetează fără greș. Tot ce este impostura ușoară sau violentă, publicul o resimte oricât de senzațional ar fi efectul măiestriei actoricești. Refuz impostura și o simt ca spectator, pentru ca sunt și un foarte bun spectator de teatru.Mi-e groaza de ce viată grea îi așteaptă acum pe actorii tineri. Scena este teribil de crudă și de nemiloasă și arată toate defectele de caracter ale actorului. Trebuie să ai grijă să fii cât mai curat, cât mai sincer, cât mai adevărat, pentru că scena e crudă și te trădeaza.”,

declara într-un interviu regretata actriță.

În 2007, la cea de-a șasea edișie a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF) a primit Premiul de Excelență. De asemenea, în anul 2003, Irina Petrescu a primit premiul Uniunii Teatrale din România (UNITER) pentru întreaga activitate (2002).

În anul 2000 a fost decorată cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Ofiţer, de către Preşedinţia României.

A fost o femeie frumoasă, iubită de mulți actori, parteneri de scenă (Adrian Pintea) dar, în plan personal, după o căsnicie eșuată din tinerețe nu s-a mai căsătorit.

Piese de teatru radiofonic cu Irina Petrescu :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.