Biografii, memorii. Marcel Petrișor: Secretul Fortului 13

Scenariul porneşte de la memoriile scriitorului Marcel Petrişor, cuprinse în volumele Fortul 13 – Convorbiri din detenţie şi Secretul Fortului 13, inspirate de experienţa sa ca deţinut politic în perioada 1952-1964. În centrul acţiunii se află trei tineri trecuţi prin „infernul” închisorii de la Piteşti: poetul şi filosoful Constantin Oprişan – fost conducător al Frăţiilor de Cruce, viitorul preot Gheorghe Calciu şi Iosif V. Iosif, alături de care Marcel Petrişor este încarcerat în vestita Casimcă a Jilavei.
Povestea „experimentului Piteşti” este rememorată chiar de cei care l-au trăit, în încercarea de a-şi înţelege destinul care i-a purtat până în adâncurile cele mai întunecate ale „iadului”, de unde cei mai mulţi dintre ei au reuşit să iasă la „lumină”, unii urcând până la culmile divine ale sfinţeniei.

Grav bolnav de tuberculoză, refuzându-i-se orice ajutor medical, Constantin Oprişan moare martiric la Jilava. Trecerea sa la Domnul este precedată de gestul eroic al lui Gheorghe Calciu, care-şi taie venele pentru a-şi salva camaradul, hrănindu-l cu sângele său. Jertfă emblematică pentru o întreagă generaţie mucenicită: „Mai mare iubire ca aceasta nimeni nu are: să-şi pună viaţa pentru prietenii săi” (Ioan 15, 13). După ieşirea din închisoare, Gheorghe Calciu şi Marcel Petrişor au refăcut din memorie versurile de mare valoare pe care Constantin Oprişan le-a creat în penitenciar, publicându-le în culegerea intitulată Cărţile Spiritului şi alte poezii, făcând cunoscut sfatul pe care poetul ni-l lasă moştenire:

Să nu te-ntorci din cale când Duhul Rău te minte,
Căci vei rămâne pururi în a Sodomei carceri;
Prin fier, prin foc, prin apă, dar numai înainte,
Căci drumurile-n spirit nu suferă întoarceri.

Profesorul şi scriitorul Marcel Petrişor s-a născut pe 13 aprilie 1930 la Ocişor, în Munţii Apuseni. Proza sa de mai târziu – Serile-n sat la Ocişor (1971), Temeri (1985), Căruţa cu scânduri (1990), Strigoii Ocişorului (2005) – va reconstrui estetic această lume a copilăriei, devenită icoană a paradisului pierdut.

După studiile liceale de la Brad şi Deva, în 1952, pe când era student la Filozofie în Bucureşti, este arestat prima oară. Îi împrumutase cartela sa de masă lui Ovidiu Cotruş, nepotul poetului ardelean Aron Cotruş, pe care regimul îl considera „duşman al poporului”. Este închis la Rahova, Jilava, Malmaison, Uranus, Baia Sprie, Dej, Gherla şi Aiud. În 1956 are parte de câteva luni de libertate. Colaborează la nou înfiinţata revistă „Teatru” şi reîncepe studiile universitare la Facultatea de Litere din Bucureşti. În toamna lui 1956 este rearestat sub acuzaţia de fi participat la un „complot studenţesc”, pe fondul tulburărilor din Ungaria. Va fi eliberat abia în 1964, după un nou tur în închisorile Malmaison, Uranus, Jilava şi Aiud.

După ieşirea din închisoare va urma Facultatea de Litere (franceză-spaniolă) la Bucureşti şi din 1970 va deveni profesor de franceză la Liceele „Iulia Haşdeu” şi „Spiru Haret”. Publică romanele Măreasa (Ed. Albatros, 1973), Crişan (Ed. Albatros, 1977), impresii de călătorie în Călătorie spre Soarele-Răsare, devine membru al Uniunii Scriitorilor. Cartea sa Curente estetice contemporane (Ed. Univers, 1972) este inclusă în programa şcolară a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică. După 1989, publică trei volume dedicate experienţei penitenciare: Fortul 13 – Convorbiri din detenţie, Secretul Fortului 13 şi La capăt de drum. Mulţi dintre oamenii importanţi pe care i-a cunoscut în închisoare au fost portretizaţi în cartea Trecute vieţi de domni, de robi şi de tovarăşi.




Asculta piesa la Radio Crocodilu Mac-Mac sau online chiar aici:

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.