Meninele, Diego Velasquez

Diego Rodriguez de Silva y Velazquez a fost unul dintre cei mai remarcabili pictori spanioli si unul dintre portretistii supremi din istoria artei.

Cariera sa este un sir neintrerupt de succese. Artistul realiza numeroase capodopere inca din adolescenta, iar la varsta de 24 de ani devenea pictorul favorit al regelui Filip al IV-lea – o pozitie pentru care nu a avut rivali intreaga viata. Regele il admira atat de mult, incat l-a numit in diverse posturi prestigioase la curte, acestea limitand insa timpul disponibil pentru pictura. Cu toate acestea, a creat o magnifica galerie de portrete ale figurilor regale, incluzand nu doar membrii ai familiei regale si ai aristocratiei, ci si tristii pitici, sursa de amuzament a stapanilor.

In timpul celei de-a doua vizite in Italia, a realizat si un portret al papei si a fost aclamat de pictorii Romei.

Cariera sa a culminat odata cu ridicarea la rangul de cavaler – primul artist spaniol care a fost onorat cu un astfel de titlu.

Opera lui Titian si a lui Rubens a avut influienta asupra artei lui Velazquez.

Stilul si tehnicile

Diferentele dintre tablourile sale de inceput si cele tarzii sunt foarte mari. Totusi, firul comun care strabate intreaga opera este simtul sau acut de observatie fata de lumea din jurul sau, dar, pe masura ce se maturizeaza, mijloacele sale de a infatisa aceasta lume au devenit mult mai subtile.

Majoritatea lucrarilor sale de la inceputul carierei erau fie imagini religioase, fie scene de zi cu zi, cunoscute sub denumirea de bodegon. Acestea infatisau cadre modeste si detalii de natura moarta proeminente. Uneori aceste doua tipuri de pictura se suprapuneau, caci o parte din lucrarile religioase sunt tratate mai mult sau mai putin drept scene de viata contemporana, cu aceeasi concentrare asupra detaliilor regasite in lucrarile sale in stil bodegon.

In aceste detalii, Velazquez demonstreaza o capacitate remarcabila de a reda diverse tipuri de materiale si suprafete, o senzatie de realitate aproape palpabila. Apa scurgandu-se pe exteriorul ulciorului din Negustorul de apa din Sevilia sau ouale prajindu-se in tigaie din Femeie batrana prajind oua sunt pasaje de pictura vadind suprema maiestrie.

La fel de remarcabila precum tehnica sa este siguranta deplina a imaginilor acestor tablouri. Consistente si serioase, acestea au o prezenta impunatoare.

Dupa ce se muta la Madrid, renunta la lucrarile de tip bodegon, portretele devenind principala sa preocupare, iar tehnica sa sufera anumite modificari. In lucrarile timpurii, stratul de culoare aplicat de artist era gros, dar suplu, inspirand uneori o senzatie de suprafata cutanata, iar culorile alese erau predominant cele inchise sau nuantele pamantii. De acum inca, stilul pictural incepe sa capete o anumita fluiditate, iar paleta de culori adopta tonuri mai luminoase.

Perioada dintre cele doua vizite in Italia este cea mai productiva etapa a artistului. Portretele sale din acesta perioada includ o serie magnifica de tablouri ecvestre de domensiuni mari, precum si renumitele sale portrete ale bufonilor pitici de la curte.

In cele cateva tablouri pictate in ultimii sai ani de viata, arta lui Velazquez a continuat sa creasca in subtilitate si complexitate, cu un stil pictural de o minunata libertate sclipitoare. Cea mai apreciata dintre toate creatiile lui, enigmaticul portret de grup Las Meninas (Domnisoarele de onoare), este o lucrare de o bogatie nesecata. Ultimele doua portrete finalizate au fost portretele copiilor familiei regale – Margarita si fratele acesteia, Filip Prosper.




Asculta piesa la Radio Crocodilu Mac-Mac sau online chiar aici:

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.