Ghicitori pentru cei mici … și pentru cei MARI

Sunt rotundă sau pătrată
Ascut creionul îndată.

(ascuțitoarea)

 


Drept, înalt și subțirel
Cu veșmânt de lemn pe el,
Are vârful de cărbune
Pe hârtie multe spune.

(creionul)


Are zeci de ace groase

Dar nu țese nici nu coase.

(ariciul)


Are-un ac micuț și fin,

Zboară lin din floare-n floare,

Acul este cu venin

Iar polenu-i pe picioare.

(albina)


Ţin cerneala-n rezervor

Ca sa poti scrie usor.


(stiloul)


Nu sunt carte, dar am foi
Pregatite pentru voi
Cu linii sau patratele
Sa puteti scrie pe ele.


(caietul)


Colorat e ca o floare,
Trupul fin și mic el are,
Zboară vara pe câmpie,
Spuneți ce-ar putea să fie.


(fluturele)


Mică, dar voinică,
În spate ridică
Sacul cu povara,
Să-l ducă la moară.

(furnica)


Are foi si nu e pom,
Îti vorbeste ca un om
si cu cât o îndragesti
Tot mai mult o folosesti.


(cartea)


De-ai gresit, ia seama bine,
Foloseste-ma pe mine!
Foaia alba va ramâne
Ai grija sa scrii mai bine.


(radiera)


Cine cânta toata vara
Prin fânete cu ghitara?


(greierele)


Am un frate
Ţese-o pânza minunata
Fara ite, fara spata.


(paianjenul)


Patru picioare are,
Dar sa le miste
Nu e în stare.


(masa)


Petale de flori micute,
Asezate-n cutiute,
Sa putem picta cu ele
Oameni, case, floricele.
(acuarele)


Voinicel cu cornisoare
Umbla cu casa-n spinare.
(melcul)


Roade oase,
Sta în cusca,
Pe dusmanii sai îi musca.
(câinele)


Zece sârme ordonate
Cu câte zece bile colorate.
Fiecare copil stie
Ca asta nu-i jucarie!
(numaratoarea)


N-are mâini si totusi bate,
Bate-ntruna zi si noapte.
sade oriunde l-ai pune
De-l privesti timpul îti spune.
(ceasul)


Are blana matasoasa,
La caldura toarce-n casa;
La labute-are gherute –
Stau ascunse în pernute.
(pisica)


Urecheat cu haine sure
Sta pe câmp si în padure.
(iepurele)


Forma de ciuperca are
si de ploaie ne apara.
(umbrela)


Doua lemne odobele,
Celelalte – maruntele.
(scara)


Am aici în batatura
O uzina cu untura,
Care umbla prin ograda
C-un surub în loc de coada.
(porcul)


Rontaie nuci si alune
Sare gratioasa
Coada-i e stufoasa –
De-o ghicesti, îndata spune!
(veverita)


Are dinti multi si mititei
si nu sufera niciodata de ei.
(fierastraul)


Bunicutul de la tara
Are un prieten bun
Bate cu el multe cuie,
Face gardul de la drum.
(ciocanul)


De pe coada l-ai calcat
Se descolaceste îndata
si venin ai capatat.
(sarpele)


Este un prieten bun,
El ma duce unde-i spun
Cu capastru si cu sa
Iarna-mi plimba sania.
(calul)


Doua surioare
Foarte taietoare.
(foarfecele)


De paza la poarta
Cercelus cu toarta
Agatat stingher
De urechi de… fier.
(lacatul)


Ea este buna la toate,
Ne da carne, ne da lapte,
Iar vitei mititei
Se numesc copiii ei.
(vaca)


În aer ramurile-si are
Acest trofeu de vânatoare.
(cerbul)


Lumina prin ce trece
si nu se opreste?
(geamul)


Ascuns în camasa verde,
Miezul de foc nu se vede.
Când manânci o feliuta,
Parca sufli-n muzicuta.
(pepenele)


În cojoc întors pe dos
Mormaind morocanos,
Umbla pustnic prin padure
Dupa miere, dupa mure.
(ursul)


Cumetrita cea sireata
Vine-adesea prin vecini
si-amatoare se arata
De a „cumpara” gaini.
(vulpea)


Noi avem un butoias
Alb, voinic, parca-i de cas
Cercuri n-are si nici doage
Este bun cand mama-l coace!
Dovleacul


Frunze n-are,
Nu-i nici floare.
În paduri si pe ogor,
Prin gradini si-n deal la vie
Sta mereu într-un picior.
(ciuperca)


Cât e vara – cucurigu!
Cucurigu – când da frigu!
Cine-i frate dumnealui?
Cum îl cheama?
Poti sa-mi spui?
(cocosul)


Am o pasare rotata
Sta cu coada învolburata
si te-alearga în curtea toata.
(curcanul)


În gradina lui Pandele
E un pom plin cu margele,
La culoare-s rosii toate
Cu codite-mperecheate.
(ciresele)


sade mosul în camara
Cu mustatile afara.
(morcovul)


Cred ca macu-i place tare
Zilnic cere-n gura mare
Dupa atâta mac-mac-mac
Pleaca sa înoate-n lac.
(rata)


Are gâtul foarte-nalt
si picioarele cam lungi
Daca vrei sa-i dai o floare
E cam greu la ea s-ajungi.
(girafa)


O mie de fratiori,
O mie de dintisori
Stau înfipti câte si-o mie
Într-un fund de farfurie.
(floarea soarelui)

Sta burtosul pe câmpie
Nasturei în el o mie.
(porumbul)


Poare fi un soricel
Însa are aripioare
Zboara noaptea-n chip si fel
Purtând numele de floare.
(liliacul)


Atunci când sunt în ograda
Ga, ga, ga se iau la sfada
Iar când sunt pe lânga lac
Baie întruna fac.
(gâstele)


Soarele o coace,
Mâna o rupe;
Piciorul o calca,
Gura o bea.
(strugurele)


Nu-i caisa, ca-i roscata
Si-are pielita plusata
(
Piersica)


Vine fuga pe carare
Culegând la pietrisoare.
(gaina)


Am o casa varuita
Nicaieri nu-i gaurita.
(oul)


Sus pe coama muntilor,
Muntilor, caruntilor,
Sta voinicul cel tepos
Vesnic verde si frumos.
(bradul)


Primavara te înveseleste,
Vara te umbreste,
Toamna te nutreste
Iarna te-ncalzeste,
Poftim de ghiceste.
(pomul)


Are dânsul si picioare
Dar e-obisnuit sa zboare;
Ţin, tin, tin si piscatura…
Cine-i obraznicatura?
(tântarul)


Zboara-n sus,
Zboara-n jos,
Neagra este
De la coada pâna la cioc.
(rândunica)


Clopotel mititel
Cine suna lin din el?
Nimeni! Nimeni!
Numai vântul,
Clatinându-l, leganându-l,
Da de veste-n toata tara
Ca soseste primavara.
(ghiocelul)


Zeci de umbrelute mici,
S-au unit sa fac-o floare,
Dar trecu vântul pe-aici
si le risipi în zare.
(papadia)


Cinci pitici
Cinci voinici…
Cât îi vezi de mititei,
Faci cu ei
Tot ce vrei.
Scrii,
Joci mingea,
Împletesti,
Palate construiesti.
(degetele)


Am un brâu vargat
De cer spânzurat.
(curcubeul)


E rotunda, colorata
si copiii nu-i rezista,
Fara ea, ora de sport,
Ar fi ora cea mai trista.
(mingea)


Peste ape, prins în scoabe,
sade mosu-n patru labe,
si cum sta asa plecat
Eu trec apa pe uscat.
(podul)


Bate fara încetare,
Începând de la nascare;
Iar când ceasul a sosit,
Atunci si ea a tacut.
(inima)


Cine stie o craiasa
Toata noaptea luminoasa
Între stele locuieste
Oare cum se mai numeste?
(luna)


Cu trei ochi
În trei culori
E atent la trecatori
si-ti arata
Fara grai
Când sa treci
si când sa stai.
(semaforul)


Am o gaina pestrita
si la coada ferfenita.
(matura)


Când nu e zapada
Doarme în ograda,
Dar când ninge-afara
Cu copiii zboara.
(sania)

Ciuperca uscata
În cui agatata.
(palaria)


Roata rotita,
De om muncita
si de lume înghitita.
(pâinea)


Am o trasura mare,
La vale fuge tare,
La ses înnebuneste
La deal gâfâieste.
(trenul)


Nu-i pasare si totusi zboara
Daca-l tii bine de sfoara.
(zmeul)


Nu-i pasare si totusi zboara
Daca-l tii bine de sfoara.
(zmeul)


E facut de muncitori
si traieste pe ogor;
Toata ziua el munceste,
Urla de te-nebuneste.
(tractorul)


Pana-mpanata,
Pe apa lasata,
De vânturi mânata,
Suflet n-are, suflet duce,
De pamânt nu se atinge.
(vaporul)


Inelus rupt
Scoate pestii de pe fund.
(undita)


Cuie mici cu maciulie
Stralucesc pe cer o mie,
Dar când iese soarele
Fug de-si rup picioarele.
(stelele)


Am doi frati
Cu sfori legati
si-n picioare încaltati.
(bocancii)

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.