Alice in Tara Minunilor de Lewis Carroll

1 Alice coboara in vizuina iepurasului

Alice statea pe malul apei impreuna cu sora ei. Se plictisea, cand deodata tasni pe langa ea un Iepuras Alb. Il auzi bombanind ca are sa intarzie. Apoi il vazu ca se uita la ceasul pe care il scosese din buzunarul vestei si alearga si ma grabit. Atunci o lua si ea la fuga dupa el.
Iepurasul disparu intr-o vizuina si Alice, dupa el. Dupa o bucata de drum drept, vizuina o lua brusc la vale, Alice incepu sa cada, ca intr-o fantana, dar incet. Caderea dura atat de mult ca fetei ii veni somnul. Cand sa adoarma, ateriza pe un maldar de frunze vestede si nu se lovi deloc.
Alice zari Iepurasul Alb si se lua iar dupa el, dar el disparu si fata se trezi intr-o sala lunga cu usi de jur imprejur, toate incuiate. Pe o masuta de cristal zari o cheita de aur, dar nu se potrivi la nici o usa.
O singura usita mica se deschise cu cheita de aur, dar Alicei nu ii incapea nici capul prin deschizatura. Se ma uita o data pe masuta, poate va gasi ceva sa o ajute.

Gasi o sticluta cu o eticheta pe care scria: Bea-ma !. Bau intai putin si, cum avea gust bun, o bau pe toata. Se pomeni ca se face din ce in ce ma mica, asa, cam de o palma inaltime.
Acum ar fi putut sa iasa pe usita, dar o incuiase, iar cheita ramasese pe masa si nu ma ajungea la ea. Zari sub masa o cutioara mica de tot. In ea era o prajiturica pe care scria cu stafide mici, Mananca-ma !. Manca putin si nu se intampla nimic in acel moment. O manca atunci pe toata.

2. Balta de lacrimi

Alice vazu deodata ca se lungea fara oprire, de ajunse sa se loveasca cu capul de tavanul salii. Lua cheita, dar iar nu ma incapea pe usita. De necaz, incepu sa planga si planse pana facu o balta mare de apa sarata in jurul ei.
Auzi un zgomot si il vazu pe Iepurasul Alb, gatit, cu o pereche de manusi albe si un evanta in mana. Iepurasul se sperie de ea, scapa manusile si evantaul si fugi, disparand in intuneric. Alice lua manusile si evantaul si incepu sa-si faca vant. In timpul acesta se gandea ca nici nu ma stie cine e, cand observa ca din cauza evantaului se facuse iar mica, ma mica decat prima data cand scazuse.
Arunca evantaul, ca sa nu dispara de tot si aluneca in balta de lacrimi. Incepu sa inoate si vazu alaturi un soarece care inota si el. Neinspirata, Alice ii vorbi intai de pisica ei , Dina, neintrecuta la prins soareci, apoi despre un catel din vecini priceput la prins guzgani. Soarecele se departa inot de Alice cat putu de repede. Fata isi ceru iertare si il ruga sa se intoarca. El se intoarse si ii promise ca ii va spune povestea lui, ca sa stie de ce nu poate sa sufere pisicile si cainii.

3. Un miting alergator si o poveste cu coada lunga

Pe malul baltii iesira pasarile cu penele ude loarca si animalele cu blana siroind. Soarecele spuse ca, daca vor asculta ce spune el, se vor usca repede.
Facura toti un cerc in jurul Soarecelui, care incepu o istorie plicticoasa din vremea lui Wilhelm Cuceritorul. Papagalul si Rata il tot intrerupsera, iar Alice spuse ca e la fel de uda ca si ma inante.
Pasarea-Dodo propuse atunci sa faca un miting-alergator. Desena un traseu, ii imprastie pe toti si fiecare incepu sa alerge dupa voia lui. Dupa ce se zvantara bine, Pasarea-Dodo opri alergarea si spuse ca toti au castigat si fiecare va primi un premiu de la Alice. Fata avea o punga cu caramele care nu se udasera, asa ca dadu fiecaruia cate una. Pasarea-Dodo ii inmana si ei un premiu, degetarul pe care ea il avusese in buzunar alaturi de caramele.
Dupa ce mancara, cu chiu, cu va, caramelele, toti il rugara pe Soarece sa povesteasca de ce nu poate suferi cainii si pisicile. Soarecele povesti, iar in mintea Alicei povestea arata ca o coada lunga si serpuita. Cainele Azor prinsese un soricel si ii spusese ca il da in judecata . Judecator va fi tot el, iar sentinta o va executa tot el. Si il manca pe soricel.
Soarecele avu impresia ca Alice nu e atenta la ce spune el, se supara si pleca, spre necazul tuturor. Alcea spuse ca, daca ar fi fost aci, Dina l-ar fi adus imediat inapoi. Intrebata cine e Dina, Alisa spuse ca e pisica ei, atat de priceputa la prins soareci si pasarele. Auzind asta, plecara toti din preajma ei si fata ramase singura.

4. Iepurele-Alb trimite un biletel

Sosi Iepurele Alb, cautandu-si manusile si evantaul si bombanind ca Ducesa o sa puna sa il execute. Cum dadu cu ochii de Alice, ii porunci sa se duca la el acasa si sa ii aduca o pereche de manusi si un evanta.
Alice fugi acasa la Iepurele-Alb si gasi pe o masuta un evanta si niste manusi. Gasi insa, langa ele si o sticluta. Cum se obisnuise ca, atunci cand bea din vreo sticluta, sa i se intample ceva interesant, bau si din asta. Crescu pe loc atat de mare incat trebui sa scoata un brat pe fereastra si un picior pe hornul casei. Statea asa, intepenita, si se gandea cum va fi soarta ei.
Sosi indata si Iepurele-Alb. Impreuna cu servitorii, el incerca intai sa o scoata pe Alice din casa, dar nu reusi. Atunci rasturnara prin horn o roaba cu pietricele ce se transformau in prajiturele cand ajungeau pe jos, pe langa Alice. Fata manca prajiturele pana se facu mica si putu sa iasa pe usa. Fugi la adapostul unei paduri dese si aci se intalni cu un catelus. Fata de ea era mare cam cat un cal, dar se juca cu crengutele aruncate de Alice pana obosi.
Rezemata de o floare de papadie, Alice privea in jur, intrebandu-se ce sa manance ca sa creasca la loc. Dadu cu ochii de o ciuperca, inalta cat ea. Pe ciuperca era o omida albastra ce fuma dintr-o narghilea lunga.

5. Povetele Domnului-Omida

Domnul-Omida o intreba cam de sus pe Alice cine este. Cand aceasta ii raspunse ca nu prea stie, fiindca s-a schimbat de cateva ori in ziua aceea, el primi raspunsul cu dispret. Alice vru sa plece, dar Domnul-Omida ii striga ca are ceva important sa-i spuna.
Nu-i spuse imediat. Intai, Domnul-Omida ii ceru Alicei sa recite o poezie, ceea ce fata facu cam alandala. Apoi, vorbind despre marimea lor, Domnul-Omida paru jignit ca Alice vrea sa fie ma mare decat un deget, fiindca el exact atata masura. Pe cand pleca, ii spuse fetei nepasator ca dintr-o parte a ciupercii creste si din alta scade.
Alice rupse din doua parti opuse ale ciupercii cate o bucatica si, muscand cand dintr-una, cand din cealalta, reusi sa ajunga la dimensiunile ei obisnuite. Ajunse insa intr-un luminis unde era o casuta mica, asa ca musca putin dintr-o bucatica de ciuperca si se facu ma mica.

6. Purcel cu piper

Alice vazu alergand catre usa casei un Lacheu-Peste. Acesta batu, iesi un Lacheu-Broasca si primi de la Lacheul-Peste un plic mare. Plicul continea o invitatie la un joc de crocket pentru Ducesa, din partea Reginei. Lacheul-Peste pleca, iar Alice se apropie de Lacheul-Broasca, aflat langa usa. Din casa se auzea o galagie grozava, urlete si stranuturi si, din cand in cand, cate un zgomot de vase sparte.
Lacheul-Broasca nu avea de gand sa intre in casa, asa ca Alice intra singura, direct in bucataria plina de fum. Aerul mirosea a piper, asa ca Alice porni sa stranute. Ma stranutau fara oprire si Ducesa si copilasul pe care il avea in brate. Numa bucatareasa si o pisica mare, cu un ranjet pe fata, (era Pisica-de-Cheshire), nu stranutau deloc.
Bucatareasa incepu sa arunce in Ducesa cu ce nimerea, linguri, farfurii si tavi. Ducesa se facea ca nu observa. Cand o cratita zbura chiar pe langa nasul copilului, Alice se sperie, dar Ducesa incepu sa cante un fel de cantec de leagan, zguduind zdravan copilul. Cand termina, Ducesa il arunca spre Alice si spuse ca ea se duce sa se imbrace fiindca o asteapta Regina.
Alice abia prinse copilul din zbor, mirandu-se de forma lui. Il scoase la aer si vazu ca aduce la chip ma mult cu un porc, iar cand plangea, parca grohaa. Il puse jos, iar purcelul o lua tropand spre padure.
Ridicand privirea, Alice vazu Pisica-de-Cheshire intr-un copac. Pisica-de-Cheshire ii spuse, ranjind, ca intr-o parte sta un Palarier, iar in cealalta, un Iepure de Martie si ca amandoi sunt nebuni. Pisica pieri deodata, dupa ce o asigurase pe Alice ca se vor revedea la jocul de crocket al Reginei. Reaparu imediat si intreba de copil. Afland ca s-a transformat in purcel, Pisica-de-Cheshire disparu din nou, de data asta lent, incepand cu coada si terminand cu ranjetul.
Tot gandindu-se ca nu ma vazuse niciodata un ranjet fara pisica, Alice ajunse la casa Iepurelui de Martie.

7. Ceaul nebunilor

In fata casei, sub un copac, inghesuiti intr-un colt al unei mese mari, luau ceaul Iepurele de Martie si Palarierul. Intre ei dormea Bursucelul, iar ei isi sprijineau coatele pe el.
Dupa un dialog absurd, la care participa arareori si Bursucelul, Alice afla ca Timpul este suparat pe Palarier si ceasul lui arata mereu numa ora ceaului. De aceea stateau la o masa atat de mare, plina de cesti, fiindca nu apucau sa le spele.
Bursucelul se trezi si spuse o poveste aurita, cu trei fetite ce traau intr-o fantana cu melasa, mancau melasa si desenau melasa. Satula de atata melasa si de aurelile pe care le auzise, Alice pleca pe un drum prin padure. Vazu un copac ce avea o usita in trunchi, intra si se trezi in primul salon in care intrase, cel cu usita si masuta de cristal. Lua cheita, manca putin din ciuperca, sa se faca si ma mica, descuie si se trezi intr-o gradina cu flori minunate si fantani racoritoare.

8. O partida de crochet la regina

Chiar langa intrarea gradinii era un arbust cu trandafiri albi. Trei gradinari, cu infatisarea unor carti de joc de pica si cu nume asisderea-Doi, Cinci si Sapte-, vopseau in rosu trandafirii albi. Alice afla ca gresisera si plantasera trandafiri albi in loc de trandafiri rosii, iar Regina ar fi poruncit sa le tae capul daca ar fi aflat.
Aparu deodata alaul Reginei. Ostenii-carti de trefla, curtenii-carti de caro si, la urma, familia regala, Regele si Regina de cupa, impreuna cu copiii lor si cu oaspetii. Intre acestia, Alice il vazu si pe Iepurele-Alb.
Cand ajunse in dreptul Alicei, Regina il intreba despre ea pe Valetul de Cupa, care ducea coroana regala pe o perna. Cum el nu stia nimic, Alice se prezenta singura. Regina descoperi ce faceau gradinarii si porunci sa li se tae capul, dar Alice ii ascunse si ii scapa de executie.
Regina racni la Alice si o chema sa joace crocket. Fata intra in ala si afla de la Iepurele-Alb ca Ducesa fusese condamnata la moarte, fiindca ii trasese o palma Reginei.
Jocul de crocket era tare ciudat. Mingile erau niste arici, ciocanele erau pasari flamingo, iar arcurile pe sub care trebuia sa treaca mingile erau niste soldati care isi indoiau trupurile sprijinindu-si palmele de pamant. Jocul era greu, caci mingile se desfasurau si plecau, ciocanele intorceau capul chiar cand voia sa lovesti mingea, iar arcurile se indreptau si plecau si ele cand nici nu te astepta.
Jucatorii nu asteptau sa le vina randul, jucau toti deodata, asa ca se facu invalmaseala si Regina striga tot ma des sa i se tae capul unuia si altuia.
La un moment dat, Alice vazu ca se infiripa ceva din vazduh. Era ranjetul pisicii din Cheshire. Dupa ce aparu tot capul, incepura sa vorbeasca. Aparura Regele si Regina. Cum pisica fu cam obraznica cu Regele, Regina porunci sa i se tae capul.
Se isca o discutie despre faptul ca nu se putea taa capul cuiva care avea numa cap. Cum Regina se infurie si ameninta sa le tae capul tuturor, Alice propuse sa i se ceara parerea Ducesei, fiindca pisica era a ei. In acest timp capul disparu.

9. Povestea Falsei-Broaste-Testoase

Ducesa o lua de brat pe Alice si pornira sa se plimbe. Isi sprijinea mereu barbia ascutita de umarul fetei si asta nu-i placea deloc. Tot vorbind verzi si uscate, se trezira fata in fata cu Regina. Aceasta o puse pe Ducesa sa aleaga, ori zboara de acolo ori ii zboara capul, asa ca Ducesa disparu.
Regina porunci continuarea jocului de crocket. Cum ii condamna pe toti jucatorii la taerea capului, iar soldatii-arcuri plecau cu condamnatii, in scurta vreme ramasera doar Regele, Regina si Alice.
Regina renunta la joc si o trimise pe Alice cu Grifonul, sa o vada pe Falsa-Broasca-Testoasa. Fata afla de la el ca nu se executa niciodata condamnatii, dar Regina nu stie asta.
Falsa-BroascaTestoasa le povesti plangand cum mergea ea la scoala cand era mica. Invata la Franceza si la Muzica, apoi erau Pititul si Visul si diferitele ramuri ale Aritmeticii: Ambitionarea, Caderea, Imbulzirea si Impocirea. Ma faceau Misteria antica si moderna, Zoografia apelor, apoi Desenul in valuri.
Alic ma afla ca faceau zece ore in prima zi si apoi din ce in ce ma putin. Grifonul hotari ca aflase destule despre lectii si ii ceru Falsei-Broaste-Testoase sa povesteasca despre jocuri.

10. Cadrilul Homarilor

Cu greu, Falsa-Broasca-Testoasa reincepu povestea. Spuse ca e nespus de frumos Cadrilul Homarilor. Incepu sa povesteasca figurile dansului, completata tot ma vioi de Grifon. Amandoi tipau si topaau infierbantati, cand, deodata, se potolira.
Grifonul si Falsa-Broasca-Testoasa incepura apoi sa danseze solemn, dupa cum canta Falsa-Broasca-Testoasa. Cand terminara, ma spusera fel de fel de lucruri ce pareau fara noima, apoi Alice le povesti peripetiile ei. Le spuse apoi o poezie, dar ei nu fura multumiti, caci suna cam anapoda.
Falsa-Broasca-Testoasa porni sa cante cantecul :Supa de broasca testoasa. Cum il termina se auzi un strigat care ii chema pe toti la proces. Grifonul o lua de mana pe Alice si porni grabit la drum cu ea.

11. Cine-i hotul tartelor ?

La curtea de judecata gasira Regele si Regina-de-Cupa, toate animalele precum si intreg pachetul de carti de joc, adica slujitorii, soldatii si curtenii. Pe banca juratilor stateau douasprezece animale, care scriau constiincioase cu condeiul pe niste tablite, iar in mijloc, legat, Valetul-de-Cupa. Pe o masa era o farfurie cu tarte.
Iepurele-Alb citi actul de acuzare. Valetul-de-Cupa era acuzat ca furase tartele coapte de Regina intr-o vara dupa-amiaza. Fura chemati martorii. Primul era Palarierul. Aparu cu o ceasca de cea intr-o mana si o felie de paine cu unt in cealalta. Raspunsurile lui fura atat de incurcate, incat regina spuse sa i se tae capul, chiar cand Regele ii daduse voie sa plece. Noroc ca fu ma iute de picior si disparu pana sa il prinda cineva.
In timpul acesta Alice simti ca iar incepe sa creasca. Bursucelul, care statea langa ea, o certa ca il inghesuie, apoi se muta in cealalta parte a salii. Martorul urmator era bucatareasa Ducesei. Veni cu rasnita de piper in mana si refuza sa depuna marturie. Se starni invalmaseala si bucatareasa disparu.
Urma al treilea martor. Regele ii spuse reginei sa interogheze ea acest martor. Iepurele-Alb citi cu glas tare, de pe lista, numele Alicei.

12. Alice depune marturie

Alice, uitand ca in ultimele minute crescuse mult, sari in picioare si rasturna cu poalele rochiei banca juratilor. Ii aduna repede si ii puse pe toti la loc, iar ei se pusera sa scrie pe tablite despre acest accident.
Alice spuse ca ea nu stie nimic despre furtul tartelor. Regele interveni si ii ceru sa iasa din sala de judecata, dupa cum prevedea regulamentul in cazul persoanelor prea inalte. Fata nu voi sa iasa si procesul continua.
Iepurele-Alb aduse o hartie, pe care se afla scrisa o poezie si era nesemnata. Regina spuse ca asta dovedeste ca Valetul-de-Cupa e vinovat. Alice, care crescuse intre timp atat de mare incat nu se ma temea de nimeni si de nimic, sari si spuse ca poezia aceea nu dovedeste deloc ca Valetul-de-Cupa ar fi vinovatul.
Fata se lua tare la cearta cu Regele si cu Regina-de-Cupa, de sarira la ea toate cartile de joc. Alice tipa si dadu din maini si se trezi intinsa pe malul apei, cu capul in poala surorii ei. Aceasta ii spuse ca dormise mult, iar Alice ii povesti ce visase, apoi fugi spre casa. Sora ei ramase visatoare pe mal, sa isi inchipuie toate minunatiile pe care le vazuse si le trase Alice in Tara Minunilor.




Ascultă piesa la Radio Crocodilu Mac-Mac sau online chiar aici:

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.