Cei trei mușchetari de Alexandre Dumas

Cei trei mușchetari (Les Trois Mousquetaires) este un roman de Alexandre Dumas tatăl, care relatează aventurile tânărului d’Artagnan după ce sosește la Paris în urmărirea visului său de a deveni un mușchetar al regelui. D’Artagnan nu este însă unul din mușchetarii din titlu; acesta se referă la prietenii săi Athos, Porthos și Aramis.

În vremea lui Ludovic al XIII-lea, mai precis în 1626, un tânăr gascon din Tarbes, urmând povața părintească, pornește spre Paris pentru a intra în slujba regelui devenind mușchetar. Toată averea lui d’Artagnan stătea în cincisprezece scuzi, un prăpădit de căluț galben și o scrisoare prin care tatăl său îl recomanda căpitanului mușchetarilor, domnului de Tréville, pe care îl cunoscuse odinioară. Drumul, dat fiind înfățișarea căluțului și firea aprigă, trufașă a stăpânului, nu e lipsit de peripeții: lui d’Artangan îi este luată scrisoarea în Meung.

La Paris, d’Artagnan câștigă bunăvoința domnului de Tréville, dar nu și uniforma de mușchetar: trebuie mai întâi să-și facă ucenicia. Oricum, sosirea în marele oraș nu curmă șirul boroboațelor pentru care tânărul gascon, nedeprins cu obiceiurile pariziene, pare făcut.

Încă de la prima zi se vede provocat la duel – pe rând – de trei vestiți mușchetari: nedespărțiții Athos, Porthos și Aramis. La vremea aceea cardinalul Richelieu interzise duelurile, ceea ce însă nu le făcea mai rare, ci poate mai discrete. Prin primejdioasa confruntare se dovedește începutul unei trainice prietenii: surprinși de gărzile cardinalului (cu care mușchetarii, gărzile regelui, se aflau în permanentă dușmănie), cei patru se unesc și își înfruntă curajos adversarii.

Faptul că trei mușchetari, dintre care unul deja grav rănit, însoțiți de un tânăr neexperimentat, „un copil”, au reușit să îi înfrângă pe cinci dintre cei mai de seamă soldați ai cardinalului, ajunse până la urechile încântate ale regelui. Pentru d’Artagnan acesta este începutul unei faime de invidiat.

Ocazia unor noi fapte eroice nu se lasă așteptată. Gazda lui d’Artagnan, fricosul domn Bonacieux, îl roagă pe acesta să-i găsească soția, o slujitoare apropiată a reginei, răpită, pare-se, de oamenii cardinalului. Intriga pare a fi una politică. Cardinalul urmărește să slăbească puterea Angliei lovind într-unul din cei mai importanți oameni ai ei, ducele de Buckingham.

Aflând de dragostea pasionată pe care acesta i-o poartă reginei Franței, Ana de Austria, cardinalul pusese să fie ticluită o scrisoare ca din partea acesteia pentru a-l ademeni la Paris și a-l captura. Regina însă aflase de complot și încerca să-l dejoace. Răpirea doamnei Bonacieux nu pare a fi străină de această urzeală. Tânăra femeie reușește să scape singură de răpitorii ei, dar casa ei fiind supravegheată, e din nou prinsă.

E rândul lui d’Artagnan să o salveze și o face tocmai la timp pentru ca aceasta să-l poată conduce într-un ascuns la palat pe omul cel mai căutat din acele zile: ducele de Buckingham. Planul cardinalului de a o compromite pe regină în ochii regelui nu este însă cu totul pierdut, Richelieu știind că ducele s-a întors în Anglia ducând drept amintire eghileții cu diamante ai reginei.

Richelieu îl convinge așadar pe rege să organizeze o serbare și-l îndeamnă să-și poftească soția împodobită cu eghileții buclucași. Pentru a fi sigur de izbândă, o însărcinează pe o frumoasă slujitoare, Milady, să îi fure ducelui două diamante. Răgazul pe care-l are regina pentru a cere înapoi podoaba e foarte scurt și nici nu știe la cine să apeleze. Supus farmecelor doamnei Bonacieux, d’Artagnan va lua asupră-i dificila misiune.

Grație ajutorului lui Athos, Porthos și Aramis, care rămân pe rând în urmă pentru a dejuca perfidele capcane care le-au fost presărate pe drum, d’Artagnan ajunge la țărmul Franței. Cum însă nu are permis de trecere în Anglia și cardinalul a emis deja un ordin în privința aceasta, îndrăznețul se va bate chiar cu trimisul cardinalului, contele de Wardes, și-i va lua acestuia biletul de trecere. Drumul spre Londra îi e astfel deschis și-și îndeplinește misiunea cu succes. Însă când să se bucure în sfârșit de mulțumirile promise de doamna Bonacieux, aceasta e din nou răpită, de data aceasta fără urmă.

Pentru că-i cunoscuse taina, Milady, jură să se răzbune pe d’Artagnan. Mai mult, ea se arată un dușman de temut nu numai pentru d’Artagnan: se află peste tot și amenință în toate părțile. De ultima ei misiune, încredințată chiar de către cardinal, află întâmplător și cei trei mușchetari: trebuie să aranjeze uciderea ducelui de Buckingham.

Negăsind loc mai bun de sfat decât în bastionul Saint-Gervais, la o palmă de asediații din La Rochelle, aceștia rezistă atacurilor mai mult de o oră, timpul necesar pentru a lua o hotărâre. Îi scriu lordului de Winter pentru a o împiedica pe Milady să-și ducă planul la bun sfârșit. Luată pe sus chiar înainte de a pune piciorul pe țărmul englez și întemnițată de chiar cumnatul ei, reușește să-l convingă pe gardianul său că e nevinovată.

Mai mult, descoperind în el un fanatic protestant, îi înșiră tot felul de minciuni menite pentru a-l ațâța împotriva celui pe care protestanții oricum nu-l iubeau: ducele de Buckingham. Orbit de patimă, Felton se transformă din cerberul lui Milady în unealta ei și-l asasinează pe duce. Întoarsă în Franța, are ordin să aștepte poruncile cardinalului în mănăstirea Carmelitelor. Tot aici e ascunsă și doamna Bonacieux, și Milady își pregătește o cruntă revanșă. Însă cum d’Artagnan și prietenii săi tocmai sosesc pentru a o lua cu ei pe doamna Bonacieux, Milady nu mai are timp să-și savureze pe îndelete răzbunarea. O otrăvește în grabă și fuge.

Doamna Bonacieux abia apucă să-și vadă iubitul și moare în brațele lui. Milady nu are timp să se bucure prea mult de izbânda. E prinsă de cei patru prieteni cărora li se adaugă lordul de Winter și un călău tocmit de Athos, și e judecată. Acum ies la iveală toate crimele ei. E osândită la moarte, iar călăul o execută fără întârziere. Cât despre celelalte personaje … Făcut mușchetar încă de după isprava din bastionul Saint-Gervais, d’Artagnan va fi înaintat curând locotenent. Athos va mai lupta o vreme, apoi se va retrage în viața pe care o părăsise din tinerețe. În ce-i privește pe Porthos și Aramis, se vor retrage și ei din slujba de mușchetar, unul pentru a se căsători cu o bogată văduvă, altul pentru a îmbrățișa viața monahală.




Asculta piesa la Radio Crocodilu Mac-Mac sau online chiar aici:

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.