Ciulinii Bărăganului de Panait Istrati

Dedic această carte: Poporului României, Celor unsprezece mii ai săi de asasinați de către guvernul român, Celor trei sate: Stănilești, Băilești, Hodivoaia, rase cu lovituri de tun.

Crime savârșite în martie 1907 și rămase nepedepsite.

 

Capitolul I

   Autorul relizează o descriere a Bărăganului suprins în diferite anotimpuri : toamna, iarna şi vara când Bărăganul apare ars de razele soarelui şi de secetă.
Câmpia Bărăganului nesfârșită apare într-o permanentă încleştare, lupta cu omul care munceşte din greu fără a fi răsplătit pentru efortul sau.
Toamna Bărăganul personificat preia comanda devenind stăpânul pământurilor nesfârșite. Omul strivit de sărăcie şi de suferințele vieţii simte nevoia de libertate şi de visare. Autorul însuşi afirmă prin prisma copilului Matache că ,,dacă vrei să te afli singur cu Dumnezeul tău atunci du-te pe Bărăgan”.

Capitolul II

   Familie de oameni săraci, Marin împreună cu soţia Anica şi copilul de doi ani, Matache, pleacă din Oltenia pentru a duce o viaţă mai bună în alte locuri.
Se vor opri în Lăteni, un sat de lângă Borcea unde balta le oferă peşte din belşug.
Dorind să-şi îmbunătăţească viaţa, Anica economisește 100 de lei şi va cumpăra o mârțoagă şi o căruţă pentru a-şi trimite soţul şi copilul în Bărăgan să vândă peşte.
Plecarea spre alte orizonturi înseamnă pentru Matache împlinirea visului de a călători.

Capitolul III

   Copilul îşi aduce aminte cu drag de câinele său, Ursu.
După o săptămână, un ţigan cumpără 150 kg de peşte, iar apoi cei doi îşi continuă drumul.

Capitolul IV

   Calul moare, iar căruța îşi pierde trei roţi.
Cei doi îşi iau cele necesare şi pornesc spre Călărași, când copilul vede pentru prima oară un oraş. Îşi cumpără un fierăstrău şi un topor devenind tăietori de lemne pe la curţile celor bogaţi care se pregăteau de iarnă. Doreau să strângă bani pentru a înapoia Anicăi cei 100 de lei.
Viaţa va fi crudă cu ei şi vor primi vestea morţii Anicăi, adusă de către Găvrila Spânu care le dă basmaua roşie şi 12 franci, simboluri ale trecerii prin lume a Anicăi, care se infectase la un deget în urma unei înţepături în os de peşte.
Pentru ultima dată, Marin şi Matache se reîntorc în sat, vor oferi casa drept mulţumire lui Găvrilă, îşi vor lua câinele  pe Ursu) şi vor pleca spre alte orizonturi.

Capitolul V

   Marin şi fiul său ajung în Livezi, unde vor fi găzduiți la conacul Duducăi.
Duduca se trăgea dintr-o familie bogată, dar a fost alungată deoarece nu voia să se mărite cu băiatul ales de tatăl ei, ci cu Tudorache, o slugă. Surprinși împreună, tatăl ei îl omoară pe Tudorache şi îşi alungă fata.
În satul acela era o melodie care îşi bătea joc de sărăcia Duducăi, pentru care Marin făcuse o obsesie.

Capitolul VI

   Marin pleacă cu câțiva oameni să caute două căruțe cu fân la Giurgeni. Acesta îşi sărută copilul ca o premoniție a faptului că nu se vor mai vedea şi îl avertizează să nu facă ,,vreo poznă cu ciulinii ăia”.
Odată cu plecarea tatălui său, Matache îşi pune în aplicare planul său de călătorie.

Capitolul VII

   Inițial pleacă şase copii curajoși şi dornici de aventură, dar în cele din urmă vor rămâne decât Matache şi prietenul său, Ionel Ştirbu.

Capitolul VIII

Noaptea îi prinde în mijlocul Bărăganului, unde coboară într-o vâlcea şi se vor încălzi la focul aprins din ciulinii uscați. În zorii zilei aud împușcături, fiind martorii unei crime când doi jandarmi ucid un țăran sărac.
Matache şi Ştirbu îşi continuă drumul până la gara Ciulnița, iar de acolo cu un tren de marfă vor ajunge în gara Lehlui. În cârciuma gării, Ştirbu este recunoscut de fratele său Costache care venise la un târg din apropiere.
Costache le povestește celor doi că s-a căsătorit cu Lina şi locuiește în casa socrului său Toma, din comuna Trei Sate, mai precis Vlaşca.

Capitolul IX

   Costache şi nevasta sa îi luară pe cei doi copii cu ei, în comuna Trei Sate, pentru a-i învăța meseria de rotar.
Ajunși în Trei Sate, Matache vede bordeiele aproape ingropate în pământ şi este convins că sărăcia este prezentă peste tot.
Aici o va cunoaşte pe Tudorița (sora mai mică a Linei) care fusese logodită cu Tănase, un tânăr foarte sărac cu o familie numeroasă. Acesta a fost nevoit să o părăsească, la presiunile boierului, pentru a se căsători cu Stana, o altă tânără din sat, amanta boierului. El acceptă căsătoria cu Stana, promițând să se răzbune pe boierul lacom.

Capitolul X

   Comuna Trei Sate se hotărâ să-şi culeagă porumbul, iar adulții erau triști fiindcă anul fusese secetos. În schimb, copiii fremătau de fericire.
Tudoriței îi plăcea atenția ce i-o dădea Matache, știind că îi este dragă.
Tot satul ştia că Stana este o târâtură şi că Tănase o iubește pe Tudorița, dar nu a avut încotro. Când Matache se întâlni cu Tănase, acesta îl rugă să-i transmită Tudoriței că n-o s-o uite niciodată.
Țăranii anului 1906 erau săraci şi necăjiți.

Capitolul XI

   La începutul lui noiembrie, un grup de țărani îl roagă pe primar să meargă la boier să ceară nutreț pentru ei. Vor fi refuzați pe rând de primar, administrator şi logofăt.
Între timp, în sat apare un muncitor bucureștean care împarte broșuri cu textul Constituției, fiind considerat un istigator şi luat de jandarmi.

Capitolul XII

   Odată cu venirea iernii, fericirea Tudoriței spori. Toată casa era pregătită pentru Crăciun.
Sosi vremea când fata mare de la țară îşi întreba ursitoarele ce bărbat va avea. Tudorița se supuse ritualului.
Boierul se întoarse de la București auzind că pe câmp fură văzuți lupi, el fiind un vânător pasionat.
Tănase a fost ucis pentru că l-a împușcat în umăr pe boier.

Capitolul XIII

   Țăranii sunt hotărâți să-şi caute dreptatea, merg la conac, forțează porțile şi devastează toate camerele. Printre țăranii care distrugeau totul din conac se aflau şi Tudorița şi Stana.
Tudorița, care o ura pe Stana pentru faptul că i-a furat logodnicul va înțelege că nu ea este de vină, şi atunci ura ei este transformată în admirație. Acum constată ceea ce trăiește Stana, victima boierului care şi-a bătut joc de viaţa ei.
Între timp satul este bombardat, iar conacul este distrus fiind bombardat de către Stana.

Capitolul XIV

   Tudorița, Pătruț şi nevasta lui Costache fură omorați.
Costache, Matache şi Ionel (Ştirbu) încercară să se furișeze din sat. Costache fu omorât, iar Matache leșină.
Când acesta se trezi, el şi camaradul său se întâlniră cu un țăran bătrân. Acesta le spuese că şi la ei a fost o razmeriţă şi îi sfătui pe ce drum s-o apuce ca să ajungă la Ialomița.
Ajunși la Radovanu, cei doi se adăpostiră timp de o săptămână la un han şi aflaseră că în toată țara erau împușcături fără judecată.
Când plecară, Matache auzi din întâmplare că tatăl său fu arestat şi omorât căci era un instigator .
Rămași singuri pe lume, Ştirbu şi Matache pleacă în lume.

 

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.