Femeile savante de Moliere

Femeile savante (Les Femmes savantes, jucată pentru prima oară la Palais-Royal din Paris, în 11 martie 1672),  reia  întrucâtva tema  preţioaselor,  una  dintre  preferinţele  lui  Molière. Armande e o „preţioasă ridicolă”,  ostentativă în pedanterie, chiar dacă vârsta ar recomanda-o mai puţin afectată.

Mătuşa ei, Bélise – o fată bătrână hrănită cu romane de duzină, trăind aspiraţii bovarice şi având impresia că toţi bărbaţii o adoră. Philaminte, mama lui Armande, este falsa savantă, care se declară  adeptă  a  moralei stoice şi a filosofiei lui Platon,  pe care vrea  să-l  întreacă  şi  să  trimită Academiei un amplu poem, al cărui proiect aşternut pe hârtie ar fi superior Republicii.

Se discută de toate, într-un amestec de un haz nebun. Bélise declară că se împacă bine cu atomii şi că „gustă materia delicată”,  în schimb, refuză vidul.  Philaminte e sigură  că luna este locuită de oameni. Armande e convinsă că, împreună cu celelalte două partenere de savantlâc, va aprofunda, pe lângă ştiinţa naturală, „gramatică şi  versuri,  politică,  morală.”

Toate acestea elucubraţii  sunt împărtăşite de Trissotin,  un pedant, ca şi Vadius. Tabloul, deloc răutăcios sau umbrit de vreo urmă de misoginism, este memorabil.




Asculta piesa la Radio Crocodilu Mac-Mac sau online chiar aici:

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.