Geamandura de Tudor Musatescu

Atat de linistit incepe piesa incat iti vine sa lasi totul deoparte si sa te relaxezi in ritmul valsului Mangaliei. Debutul piesei este intr-o atmosfera exotica, pe un petec de faleza a plajei romanesti de mai demult. Geamandura este probabil singura piesa de teatru care infatiseaza litoralul Mangaliei dintr-o epoca trecuta, dar atat de calma si linistita incat te duce cu gandul la o insula indepartata, departe de viata tumultoasa. Tudor Musatescu are un talent deosebit in a crea spatiul perfect in care personajele sale sa evolueze cat mai natural.

Asadar, un cort pe malul marii, unde locuiesc prietenii cu poreclele Zeis si Rembrandt, acompaniati de tanarul A-la-grec pe care l-au “infiat” cei doi. Un univers linistit si placut, in care Rembrandt picteaza si Zeis face fotografii, acestea fiind sursa de venit a micutei tabere. Personajele noastre traiesc din arta, un trai modest si fara prea mari batai de cap, cu un meniu zilnic de guvizi rasol, saramura de guvizi si felul trei, guvizi prajiti:

“Bravo ma! Da’ compot de guvizi n-aveti aici?”

Pe langa cei trei, mai apare si personajul turc Hussein, care ilustreaza si mai bine cosmopolitismul tipic al Marii Negre. Hussein este asemeni lui Cadir din piesa Tache, Ianke si Cadir, un om caracterizat de bunatate si umor.

“Hussein bolnav fost bre. Junghi la piept avut si mult tuica baut. Junghi repede trecut, da’ Hussein doua zile beat mort fost. A la tuica doctor bun estem bre!”, spune Hussein intr-o romana stalcita.

Hussein introduce tema centrala a acestei opere, bazata pe fabula “Greierele si furnica”. El este furnica, fiind harnic si muncitor, iar Zeis si Rembrandt sunt greierii, pasionati de arta si mai putin de munca bruta. Este tare placut sa-l auzi pe Hussein cum recita singura fabula pe care a retinut-o din scoala, intr-o limba romana stalcita, dar totusi frumoasa.

Linistea existentei lor este intrerupta de aparitia unei tinere, pe care au botezat-o Luna, dupa ce a salvat-o Zeis noaptea de la inec. Era foarte frumoasa. Incet-incet, se indragostesc toti de ea. O privesc cum face baie fara costum, ii cumpara cadouri, danseaza cu ea, ii fac complimente si o rasfata. Niciunul dintre barbati nu recunosc insa ca sunt indragostiti de aceasta tanara fermecatoare, aparuta ca din senin in viata lor. Misterul identitatii sale este spulberat in momentul in care A-la-grec descopera un ziar din care afla ca tanara pe care au salvat-o se numeste Liliana Roiu.

“Luna si-a recapatat identitatea pamanteasca”.

Luna de fapt a vrut sa se sinucida, sarind de pe yahtul pe care calatorea. Descrierea tentativei sale de suicid este foarte artistica, aproape ca un vis care are totusi un final fericit: “trezirea intr-un cort alaturi de trei domni care iti surad ca niste vechi prieteni”. Ea a considerat ca sinuciderea este evadarea dintr-o existenta pe care nu o dorea. Poate si tu te-ai gandit vreodata la suicid, multi au cel putin un gand trecator care le indica aceasta posibilitate. De multe ori pare ca e singura evadare dintr-o realitate care nu ne place. Ei bine, nu este asa. Suicidul este o forma de lasitate, pe care unii o aleg deoarece pare cea mai simpla cale de a rezolva problemele. De fapt nu rezolvi nimic, pasezi doar problemele tale in seama celorlalti, care trebuie sa poarte povara frumoasa a omenirii: viata.

Tentativa Lunei de a se sinucide a avut totusi un final fericit. A fost salvata de Zeis care ii da si oportunitatea de a-si reface viata alaturi de el. Se casatoreste cu Luna pentru a-i oferi sprijinul moral si financiar pentru cariera ei in treatru, neavand nicio pretentie de la ea. Prin casatorie, ea primeste o mostenire care sa ii asigure suportul financiar pentru viitoarea cariera teatrala. Zeis se sacrifica, nu cere nimic in schimb, doreste doar sa o vada pe Luna fericita. Altruism fara margini.

Dupa un an, Luna cunoaste succesul in teatru. Misiunea lui Zeis fiind indeplinita, el divorteaza si dispare la mare, unde se imbolnaveste grav. Pana si aceasta despartire de Luna, fiinta pe care o iubea, este un gest extrem de altruist. Zeis a divortat pentru ca Luna si Rembrandt sa poata fi impreuna. “Marea pasiune a lui Zeis a fost intotdeauna oamenii” spunea Rembrandt.

Au trecut trei luni de la aceasta intamplare. Luna s-a casatorit cu Rembrandt, iar de Zeis nu a mai aflat nimeni nimic. Luna cunoaste gloria prin cea mai mare lovitura a stagiunii, piesa de teatru Geamandura, al carui autor era anonim. Luna si Rembrandt isi dau seama ca Zeis seamana mult cu personajul principal al piesei, Grigri, al carui rost in viata este “sa cunoasca oamenii, sa-i iubeasca, sa-i ajute”. Apoi Luna citeste un fragment din piesa de teatru Geamandura:

“O geamandura are un rost precis in viata marilor si a oamenilor de pe ape. Ea trebuie sa arate vapoarelor care calatoresc pe potecile lichide ale vietii, prin strigatul ei proiectat in bezna, cum si pe unde trebuie sa intre in porturile lor firesti…”

Zeis nu a fost decat o geamandura a dragostei:

“De aceea poate, cantecul meu, de geamandura solitara, nu suna in urechile tale decat ca un geamat al propriilor mele deznadejdi”.

Prin piesa pe care a creat-o, Zeis si-a eliberat sufletul. Grigri, personajul sau, este chiar intruchiparea sentimentelor sale. Tudor Musatescu a construit in mod inedit in teatrul romanesc, o piesa de teatru intr-o alta piesa de teatru. Ba mai mult, Tudor Musatescu a construit in opera sa un personaj capabil sa construiasca o piesa de teatru. Prin crearea lui Zeis, Musatescu si-a demonstrat geniul literar si finetea cu care a conturat prin cuvinte un personaj atat de complex.

Piesa se termina cu un episod profund tragic. Undeva la malul marii, fiind foarte bolnav, Zeis moare pe melodia valsului Mangaliei. Turcul Hussein ii spune inainte sa moara:

“Tu greiere estem si pentru altul cantat.”

A murit greierul. Se aude undeva in departare sunetul unei geamanduri.

Desi piesa se termina foarte trist, ramai totusi cu cuvintele lui A-la-grec care subliniaza importanta artistilor care ne fac noua viata mai frumoasa:

“Viata nu poate trai fara greierii ei”.

Piesa Geamandura este un omagiu adus “greierilor”, adica artistilor care, prin cantecul lor, aduc fericire omenirii. Sacrificiul pentru oameni si pentru fericirea lor este o valoare atat de nobila incat poate sa incapa doar in inimi foarte mari. Aceste geamanduri care iti calauzesc drumul prin intunericul vietii sunt persoanele a caror pasiune este omenirea si fericirea ei. Daca le ai langa tine, apreciaza-le. Daca esti chiar tu o astfel de geamandura, iti multumesc ca existi.




Ascultă piesa la Radio Crocodilu Mac-Mac sau online chiar aici:

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.