Iphigenia de Mircea Eliade

In decembrie 1939, dupa eliberarea sa din lagarul de la Miercurea Ciuc, Mircea Eliade scrie piesa Iphigenia.

In viziunea lui Eliade, fiica regelui Agamemnon nu numai ca nu se opune sa fie jertfita pe rug, dar chiar face elogiul auto-sacrificiului, a jertfei „pentru mantuirea celorlalti”. Ea ar fi putut sa evite decizia oraculara (prin casatoria cu Ahile), dar a preferat sa se „arunce in bratele mortii” („sa se casatoreasca cu moartea”, cum ar spune Eliade), pentru a permite armatei grecesti sa plece la razboiul troian.

Trimiterile la Legenda Mesterului Manole sunt evidente in piesa: „Nu voi fi zidita – isi motiveaza Iphigenia sacrificiul – la temelia unei marete cladiri, ca s-o insufletesc si sa-i dau viata”, ci la temelia victoriei asupra Troiei. Alegerea subiectului martial si semnificatiile piesei sunt stravezii. Cultul mortii si exaltarea sacrificiului pentru patrie faceau parte din retorica discursului legionar.

Premiera piesei are loc pe 12 februarie 1941, la 18 zile dupa rebeliunea legionara.




Asculta piesa la Radio Crocodilu Mac-Mac sau online chiar aici:

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.