Jucătorul de Feodor Dostoievski

„Jucătorul” este una dintre puţinele piese de teatru care prezintă lucruri tulburătoare privind realitatea celor din jur. Alexei Ivanovici, personajul principal, din perspectiva căruia sunt povestite întâmplările este un rus tipic romanelor lui Dostoievski: fatalist, adânc tulbruat de condiţia sa socială şi distrus în final de propriile sale dorinţe si teluri.

Actiunea se desfasoara in Ruletenberg, unde Alexei angajat ca perceptor in familia Generalului, face primii pasi in lumea periculos de atragatoare a ruletei.
Acesta isi propusese de mult sa-si incerce norocul la ruleta si in pofida faptului ca nu isi dorea sa joace pentru altii, face primul pariu pentru Polia Alexandrovna. Polia era fica vitrega a generalului, careia Alexei ii purta o dragoste obsesiva, distructiva, care il impingea la cele mai absurde umilinte si cele mai neverosimile gesturi.

Mademoiselle Blanche, Des Grieux, Polina si Mister Astley pe care Alexei Ivanovici ii numea „ai nostrii” erau dependentii unii de altii, relatiile lor fiind mai mult de natura financiara decat familiala. Astfel, toti asteptau o telegrama de la Moscova care sa anunte moartea Antonidei Vasilievna, o ruda extrem de bogadata a carei mostenire era menita sa rezolve toate problemele.

În mod ironic şi total neaşteptat, în locul telegramei a sosit chiar Antonida, care a jurat sa nu le dea nici un ban şi şi-a piedut aproape toată averea la ruletă, întorcându-se în Rusia la fel de neaşteptat .

Mademoiselle Blanche, logodnica Generalului, o oportunistă care caută bărbati bogati pe socoteala cărora să facă avere, l-a părăsit pe acesta de indată ce a aflat că mostenirea bătranei fusese pierdută la ruletă.

Sfarsitul tragic, imposibil de evitat il prezinta pe Alexei castigand 200 de mii de florini la ruleta si plecand la Paris cu Blanche, care vede in tanarul jucator o posibila sursa de venit. Generalul cade in dementa dupa ce este parasit de Blanche, dar nu renunta la aceaasta iubire lamentabila si o urmareste la Paris.

Dupa ce isi cheltuie toata avera cu Blacnhe, Alexei Ivanovici se duce la Hamburg unde spera sa castige din noua la ruleta, renuntand la toata viata sa pentru jocurile de noroc.

Finalul este unul deschis, care lasa loc cititorului sa-si imagineze un sfarsit fericit sau trist. Oricum ar fi acest deznodamant este unul dramatic la fel ca si restul cartii, ce contureaza in culorile cele mai sumbre destinul omului sarac ce paraiza totul pe o singura carte.

„Iata ce poate sa insemne ultimul gulden! Dar ce s-ar fi intamplat daca n-as fi avut curajul ca indraznesc?…Maine, de maine se vor ispravi toate!” spune Alexei in final cu speranta, amagindu-se singur, creandu-si o imagine feerica asupra viitorului sau.

În pofida tuturor dovezilor, a logicii , jucatorul continuă să joace, să spere, crezând ca jocul este alegerea lui, ca totul este la cheremul vointei sale, cand de fapt jucatorul este alegerea jocului insusi, care il seduce pana la un grad de obsesie si negare unde pierzania continua devine sensul adevarat al vietii.




Ascultă piesa la Radio Crocodilu Mac-Mac sau online chiar aici:

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.