Lungul drum al zilei catre noapte de Eugene O’Neill

Titlu adaptat in 1962 pentru marele ecran, in regia lui Sidney Lumet, filmul avindu-i in distributie pe Katharine Hepburn, Ralph Richardson si Jason Robards.

Lungul drum al zilei catre noapte pune in scena o zi de rascruce a unei familii americane instarite de origine irlandeza, a carei viata, aparent comuna, este macinata de conflicte mocnite, boli si frustrari, iubirea si ura impletindu-se in forme de o stranietate cutremuratoare. Pentru aceasta piesa, lui Eugene O’Neill i s-a acordat in 1957 un premiu Pulitzer post-mortem.

Piesa premieată postum cu Premiul Pulitzer a lui Eugene O’Neill reprezintă una dintre cele mai reușite exerciții de autoexorcizare din întreaga literatură dramatică. Dramaturgul investește în text numeroase referințe autobiografice care îi conferă o verosimilitate intensă: fratele cel mare, delăsător și bețiv, este reprezentarea lui Jamie, fratele lui O’Neill, care a și murit la vârsta de 45 de ani din pricina alcoolului; dramaturgul însuși se identifică puternic cu muribundul Edmund, el însuși fiind alcoolic, depresiv și fost bolnav de tuberculoză.

De asemenea, tema călătoriei odiseice și a mării l-a fascinat pe autor dintotdeauna și a reprezentat o experiență personală îndelungată. Piesa se desfășoară pe parcursul unei zile de august, de dimineață până în noapte, în fapt, până înspre dimineața următoarei zile, și acumulează o cantitate impresionantă, aproape covârșitoare de conflicte, tensiuni, amintiri, incriminări ș.a.

Tema familiei disfuncționale din clasa de mijloc a fost intens dezbătută în epocă, iar piesa de față reprezintă o culminație a explorării destrămării irecuperabile a unui cămin aparent sigur, armonios și prosper. Dialogurile pătrunzătoare, în care reproșurile și plonjările în trecut se întrepătrund în mod dureros cu prezentul și cu proiecția viitorului sunt intercalate de o tragică poezie intrinsecă, întărită de frecvente citări, uneori ample, din Shakespeare și poeți precum Baudelaire, Esnest Downson, Swinburne și Oscar Wilde.

E universul celor care încearcă în permanență să evadeze din propria viață prin artă, alcool, morfină, mitomanie și culpabilizare. E un text tragic, profund uman, care ne dă o admirabilă lecție de asumare a propriilor acțiuni, a propriului destin și e un prilej de a ne contoriza remușcările pentru a le depista pe cele care trebuie lăsate definitiv în stadiul de amintire și nimic mai mult.




Ascultă piesa la Radio Crocodilu Mac-Mac sau online chiar aici:

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.