Mihail de Panait Istrati

„- Știi bine că atunci când citești, trebuie să fii cel puțin mulțumit, cu alte cuvinte să ai cel puțin stricul necesar, ce dracu. Doar nu o să îmi spui că citești și când ți-e foame. – Ba da. – Ei, atunci chiar că nu mai pricep nimic. – Dar pentru dumneata ce e lectura? – O fericire. – Nu e destul, pentru mine e o hrană. Arta nu e gustată în același fel de toată lumea, sunt unii care se folosesc de ea ca de un lichior, le ușurează digestia.”

O poveste despre prietenia fără limite dintre doi tineri: unul din ei, Adrian, își caută încă un drum în viață, o vocație; celălalt, Mihail, este un vagabond ciudat care trăiește pe străzi dintr-o alegere lucidă, un om care a adunat în el toată tristețea și amărăciunea lumii dar și o blândețe ascunsă sub asprimea vorbei.

Într-o zi Adrian îl descoperă pe unul din muncitorii unchiului său citind o carte în franceză; incredul, îl pisălogește pe bietul om să îi spună de ce citește, dacă chiar știe să citească în franceză și așa mai departe.

Mihail este însă reticent la orice interogatorii indiscrete și se eschivează fără politețe. Adrian, cu temperamentul unui om tânăr și înflăcărat, simte că tocmai și-a găsit un model de viață în Mihail și este decis să îl urmărească peste tot ca să învețe de la el tot ce se poate afla de la un om care a trăit peste tot și a văzut toate ororile umanității dar nu s-a înrăit în consecință.




Ascultă piesa la Radio Crocodilu Mac-Mac sau online chiar aici:

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.