Phormio de Terenţiu

Creația lui Terențiu a reprezentat, alături de cea a lui Plaut, apogeul comediei latine. Modelele grecești și profilul roman se află într-o inspirată sinteză în opera lui Terențiu, care pledează pentru echilibru, sinceritate, pentru seninătatea vieții simple.

Ca și în comediile plautine, în comediile sale apar, într-o Atenă conventională, aceleași tipuri umane: bătrânul ursuz și avar, tânărul îndrăgostit, curtezana, soldatul infatuat și, bineînțeles, sclavul iscusit, încurcătorul și descurcătorul tuturor ițelor, dar aceste tipuri poartă o amprentă puternic terențiană, prin modul lax și nuanțat în care sunt concepute. Dincolo de tipuri, personajele au o viață interioară, au resurse care se reveleaza pe parcursul acțiunii, stridențele (atât de gustate și una dintre sursele obișnuite ale comicului) se estompează în cea mai mare parte.

În scrierile sale, Terențiu se adresează publicului aristocrat, comediile sale au o construcție logică și armonioasă, o finețe în zugrăvirea caracterelor, o pasiune a nuanțelor, o înclinație spre sentimentalism; dar satira socială e ca inexistentă, tabloul vieții, timpul e restrâns și palid, comicul său e fără vigoare, iar limbajul n-are savoarea limbii populare.

S-au păstrat șase comedii, concepute într-un foarte scurt timp (166 – 160): Fata din Andros (Andria), Soacra (Hercyra), Cel ce se pedepsește singur (Heautontimorumenos), Eunucul (Eunuchus), Formio (Phormio), Frații (Adelphoe).

Terentiu este cel care a spus: „Sunt om și nimic din ce e omenesc nu-mi este străin”, maximă celebră și azi, sugerând cunoșterea vieții sub toate aspectele ei.




Asculta piesa la Radio Crocodilu Mac-Mac sau online chiar aici:

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.