Sherlock Holmes și cei șase napoleoni de Arthur Conan Doyle

Cei șase Napoleoni (în engleză The Adventure of the Six Napoleons) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a opta povestire din volumul Întoarcerea lui Sherlock Holmes.

Povestirea a fost publicată în hebdomadarul american Collier’s Weekly din 30 aprilie 1904 și în revista Strand Magazine din mai 1904, cu ilustrații de Sidney Paget, apoi în volumul „Întoarcerea lui Sherlock Holmes” (în engleză The Return of Sherlock Holmes) editat la 7 martie 1905 de George Newnes Ltd din Anglia.

Inspectorul Lestrade de la Scotland Yard îi prezintă lui Holmes o problemă aparent banală despre un om care sparge busturi din ipsos ale lui Napoleon, realizate de sculptorul francez Devine. Unul a fost zdrobit în magazinul lui Morse Hudson, iar alte două, vândute de Hudson doctorului Barnicot, au fost sparte în casa medicului și într-un cabinet deținut de acesta. Spărgătorul a intrat prin efracție în casele doctorului Barnicot, dar nu a mai furat nimic altceva. Bustul din locuința doctorului a fost dus afară înainte de a fi spart.

Holmes își dă seama că teoria lui Lestrade după care spărgătorul ar fi un nebun care îl urăște pe Napoleon este greșită. Spărgătorul a intrat prin efracție în case și a spart numai busturi turnate după același mulaj.

A doua zi, Lestrade îl cheamă pe Holmes într-o casă unde a avut loc un incident asemănător, completat și cu o crimă. După ce a auzit un zgomot în casă, un ziarist pe nume Horace Harker a găsit un om mort la ușa lui. Bustul lui Napoleon, aflat în casă și care era identic cu cele trei, a fost furat de un hoț care a intrat pe o fereastră. În buzunarul mortului a fost găsită o fotografie a unui om care avea o figură asemănătoarea cu cea a unei maimuțe. Fragmentele bustului lui Harker au fost găsite în grădina din fața unei case nelocuite. Deoarece locul unde a fost spart bustul se afla lângă un felinar, era evident că hoțul a vrut să vadă ce face, el trecând pe lângă alte case nelocuite, dar unde era mai întuneric.

Holmes îi spune Lestrade să-l anunțe pe Harker că este convins că vinovatul este un nebun, care-l urăște pe Napoleon. Deși este convins că acest lucru nu este adevărat, detectivul găsește oportun să se folosească de presă pentru a-l convinge pe vinovat că așa cred anchetatorii.

Holmes vorbește cu cei doi negustori care au vândut busturile și află că acestea fuseseră confecționate de Gelder & Co., obținând și lista cu cei care le-au cumpărat. Unul dintre negustori îl identifică în fotografie pe Beppo, un imigrant italian. El a lucrat în magazinul lui Morse Hudson, părăsindu-și serviciul cu două zișe înainte de spargerea primului bust.

Holmes se duce la Gelder & Co. și află că busturile făceau parte dintr-un lot de șase busturi, dar directorul firmei afirmă că acestea nu erau cu nimic deosebite de celelalte. El îl recunoaște în fotografie pe Beppo, pe care îl descrie ca fiind un ticălos. El a fost închis pentru că și-a înjunghiat un compatriot cu un an mai înainte, dar probabil că a fost eliberat. În momentul arestării, Beppo lucra la Gelder & Co, dar nu s-a mai întors acolo după eliberare. Vărul său încă mai lucra acolo, iar Holmes l-a implorat pe director să nu vorbească cu vărul lui Beppo.

În acea seară, Lestrade aduce vestea că omul mort a fost identificat ca fiind Pietro Venucci, un cuțitar periculos din Londra, care avea legături cu Mafia. Lestrade consideră că Venucci a fost trimis să-l omoare pe Beppo, dar a fost ucis de acesta.

După ce trimite un mesaj urgent, Holmes îi invită pe doctorul Watson și pe Lestrade să meargă cu el la o casă din Chiswick unde Holmes se aștepta să-l găsească pe spărgător. Deși nu înțelege preocuparea detectivului pentru busturi, Lestrade este de acord să-l însoțească. Beppo apare, intră în casă și iese după câteva minute cu un bust în brațe, pe care-l distruge. El examinează apoi bucățile, în timp ce Holmes și Lestrade se furișează în spatele lui și-l imobilizează. Dus la poliție, Beppo refuză să vorbească despre motivul spargerii busturilor.

În a doua zi, Holmes îi oferă 10 lire proprietarului ultimului bust din cele șase, făcându-l să semneze un document de transfer a tuturor drepturilor de proprietate către Holmes. După ce vânzătorul pleacă, Holmes sparge bustul și printre cioburile acestuia găsește o bijuterie, perla neagră a familiei Borgia. Holmes cunoștea cazul dispariției perlei, la care lucrase cu an mai înainte. Suspiciunea căzuse pe camerista prințesei de Colonna, o italiancă pe nume Lucretia Venucci – sora mortului. Beppo obținuse cumva perla de la Pietro Venucci și, fiind urmărit de poliție pentru a fi arestat, a ascuns-o într-un bust din ipsos încă moale de la fabrica unde lucra.

După eliberare, când cele șase busturi fuseseră vândute, a aflat de la vărul său cine a cumpărat busturile și prin propriile sale eforturi a obținut lista cumpărătorilor. El a procedat la spargerea busturilor, pentru a găsi perla.




Ascultă piesa la Radio Crocodilu Mac-Mac sau online chiar aici:

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.