Titanic vals de Tudor Musatescu

Structurata pe trei parti, piesa Titanic vals a lui T. Musatescu, surprinde fidel atmosfera societatii romanesti la inceputul secolului XX. Este in primul rand o comedie de moravuri, ce vizeaza mediul provincial intr-una din ipostazele lui caracteristice: familia functionarului marunt, marcata de lipsuri materiale si absenta oricarei perspective.

Spiridon Necşulescu este un funcţionar de prefectură, cu leafă mică, copii mari şi soacra prevăzută de ea însăşi în actul dotal. Aproape în fiecare zi, nea Spirache împătureşte ziarul, îşi ia pălăria deteriorată de intemperii, cu panglică roasă şi boruri pleoştite, din cuierul în formă de coarne de bou şi se duce să citească jurnalul în grădina publică. O neaşteptată moştenire de 50 de milioane de lei îl aruncă în vâltoarea unei lumi cu care nu voia să aibă de-a face, la care nu gândise niciodată.

Mărturie a acestui fapt este scena în care nea Spirache îşi umple buzunarele cu grăunţe şi hrăneşte porumbeii din curte. Nu are o bucurie mai mare ca atunci când zburătoarele vin cuminţi şi îi ciugulesc din palme grâul. Naufragiul vasului cu care fratele lui nea Spirache călătorea pe Marea Neagră trezeşte energiile mondene ale Daciei şi Chiriachiţei, soţia şi soacra lui Spirache. Dintr-o dată, funcţionarul modest de la Prefectură se vede forţat să se comporte după regulile unei categorii faţă de care până atunci se simţea stingher.

Spirache năzuieşte în taină la o viaţă tihnită, ocrotită de liniştea familială, şi se opune categoric proiectului de fi aruncat în politică. Cele două femei atât de voluntare îl vor pune, în urma unor manevre, în faţa faptului împlinit – acela de candidat al unui partid în alegeri.

Atât de mare este lipsa lui de ambiţie politică, încât ea atinge apogeul cu un discurs în care imploră electoratul: „Fraţilor, viu în faţa voastră pentru prima dată, ca să rog să m-ascultaţi. Nu e firea mea să fac politică. Prea aş face dreptate multă dac-aş avea putere şi-aş muri asasinat. Aşa că n-am nici o nădejde de la nimeni. Vă rog să nu mă votaţi! Să nu mă votaţi, fiindcă nu merit să întru în Parlament, pentru că eu n-am făcut nimic pentru voi şi nici n-am să pot să fac. De ce să vă mint şi să vă înşel?”.

Pe fundalul acestor întâmplări se desfăşoară două poveşti de dragoste ale fetelor lui Spirache, Sarmizegetusa şi Gena, cu doi tineri la început ezitanţi şi imaturi, Dinu şi Stamatescu. Finalul oferă soluţia tuturor problemelor, prin vorbele lui nea Spirache: „Ce poate fi mai frumos şi mai bun în viaţă decât o familie unită… cu soacră, copii, gineri şi nepoţi… trăind într-un colţ de lume numai cu bucuriile ei mici, aşa cum sunt ele, fără să râvnească lucrurile care n-ar face decât s-o zbuciume şi s-o fărâmiţeze… Eu aşa judec… Familia şi liniştea în casă sunt cele mai bune lucruri pe care le-a dat Dumnezeu pe pământ…”.




Ascultă piesa la Radio Crocodilu Mac-Mac sau online chiar aici:

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.